Şi când mă trezesc din visare,
Tot somnul pufos şi pierdut
Mă trage înapoi, în neştire,
Spre acelaşi dor neştiut.
Pierdută-n miresmele blânde,
Ca floarea de colţ din pustiu,
Aştept somnul, fără osânde,
Şi tot ce e mort, să fie viu...
Căci viu, pot spera în iubire,
Tot viu, pot să fiu ce am fost,
Trăgând de ea în neştire;
Nu vreau să răman fără rost...
Visuri trec cu disperare
RăspundețiȘtergerePasari albe calatoare
Pe un cer acum pierdut
Intr-un an neinceput
Dorul tipa in nestire
Pentr-o clipa de iubire
Pasari albe au plecat
Si nici nu ne-am sarutat
Ce e mort ramana mortii
Noi sa umplem apa sortii
Cu iubiri si floricele
Cu pumni de marunte stele
Si la piept am sa te strang
Sa nu iti mai fie frig
Si in cer eu am sa tip
O iubire fara chip.
Comentariul anterior e scris de Ion Vanghele
RăspundețiȘtergereLa pieptul tău, am adormit,
Şi m-am simţit uşoară,
Îmi mângâiai părul cernit,
Şi dorul mă înfioară…
În ochii tăi, întrezăresc
O geană ce străluce,
O sorb din ochi, o preamăresc,
Tu-mi faci somnul mai dulce…
1-01-2012
Tu care dormi cu capul pus pe perna
RăspundețiȘtergereCu pleoapele pe visul tau lasate
Vu parul in suvite rasfirate
Captiva in iluzia eterna
Am sa iti mangai somnul ce-l respiri
Cu-aceleasi pasari care trec prin mine
Cand noaptea ca o doamna vine
Si o intampin larg cu trandafiri
Coboara viata-ncet catre amurg
Stele se rup din ochii tai albastri
Fara de vorbe, am ramas sihastri
Pe malurile apelor ce curg
de Ion Vanghele
Trec pescăruşii, păsări călătoare,
RăspundețiȘtergerePeste întinsul mării frământat,
Aseară, împins de-o pură întâmplare,
Ţipând, în cerul lor, i-am ascultat,
Câte iubiri se scuturau, din pene,
Şi multe, poate, ca ne-mpărtăşite,
Se scurg, în noi, tăcerile eterne,
De vechi iubiri, acuma, ispăşite,
E-o mare care freamătă străină,
O lume-ntreagă, iată, ne desparte,
Trec pescăruşi, prin noaptea cea haină,
Cu doruri vii şi dorurile moarte,
Din tot ce-a fost, rămâne, doar ce ţipă,
Un geamăt sau un vaiet, ce se duce,
Un val de spumă, freamăt de aripă
În cerul de speranţă să mai urce.
Ion Vanghele
Vei fi o veşnic-adormită,
RăspundețiȘtergereFecioara nopţilor eterne,
De luna caldă, poleită
Şi de măruntele-mi poeme.
Mă bucur să-mpărţim cuvântul
La două universuri care,
Când tace vorba-ncepe cântul
Sirenic, dulcea lui chemare.
Vom rătăci prin praf de stele...
Ion Vanghele
Vei fi o veşnic-adormită,
RăspundețiȘtergereFecioara nopţilor eterne,
De luna caldă, poleită
Şi de măruntele-mi poeme.
Mă bucur să-mpărţim cuvântul
La două universuri care,
Când tace vorba-ncepe cântul
Sirenic, dulcea lui chemare.
Vom rătăci prin praf de stele...
Unde tot gandul e lumina
Si toate dorurile mele
Fapturii tale se inchina
Ramane vie doar speranta
De care tot vorbim atat
Un an ce-si termina vacanta
Paharul ce il dam pe gat
Si noi ramanem iarasi vesnic
In poala timpului pagan
Arzand cu flacara de sfesnic
In noptile ce ne raman.
Ion Vanghele