Ce-i Dincolo

Ce-i Dincolo, se-ntreabă

Mielul, la capătul de iesle

Ce-i Dincolo, de-i grabă

Pentru unii, şi mă cheamă

Ce-i Dincolo, să fie tot obidă,

Tot ocară, sau neliniştea

Amestecată cu zeflemea,

Cu spaimă…

Iar ochii lui ce negri,

Cu urechile ciulite,

Scot un freamăt ascuţit:

Şi-au amuţit

Morminte.

Eli Gîlcescu

2012-04-13