„Nu
am ştiut cum să încep acest mail. Nu am ştiut cum să-l încep şi nu am ştiut
nici cum să-l continui. Evident, ar fi fost varianta unui mesaj scurt, politicos,'standard',
de genul: „salutări, cu respect, din partea unui fost elev...”, dar nu cred că
avea niciun rost. Am primit, în urma cu 3 ore, adresa dumneavoastră de e-mail,
dar abia acum, am reuşit (sau cred că am reuşit) să leg câteva idei. Au năvălit,
dintr-o dată şi din toate părţile, amintiri, s-au legat încet-încet între ele,
s-au cristalizat în sentimente care nu aşteptau decât să fie înţelese şi
exprimate. Cred că aici e partea dificilă. Sunt lucruri foarte clare, limpezi,
care atunci, când sunt puse în cuvinte, îşi pierd strălucirea, devin nişte
banalităţi amorfe. Dar această exprimare stângace este singurul instrument pe
care îl am şi îl folosesc cu speranţa că, într-un fel miraculos, se vor insinua
în ea lucruri ce chiar merită spuse. Am găsit site-ul dumneavoastră, am văzut
pozele... Mi-am amintit de întâlnirile, mai mult sau mai puţin recente, cu foştii
colegi.... Nu s-a schimbat nimic, nimic esenţial, dar am descoperit, cu mirare,
că mi-este greu să mă recunosc pe mine cel de atunci. Probabil suntem prea
agitaţi, prea concentraţi pe diverse lucruri, importante sau nu, prea prinşi în
vârtejul unor nimicuri şi uităm de unde am pornit, din ce „pici” de clasa I, le
uităm visele, sentimentele, experienţele... şi este păcat. Este nevoie de
linişte şi de o anumită înţelepciune pentru a nu pierde nimic din lucrurile,
poate mărunte, dar într-adevăr valoroase pe care le-am adunat. Şi atunci, este
foarte bine când vine o vecină cu o foaie de hârtie şi spune: 'Ai aici adresa
învăţătoarei tale, doamna Eli Gîlcescu. Întreabă de tine, să ştie ce mai faci...'
Nu cred că este bine să se facă reuniuni numai la cifrele rotunde, 10, 20 de
ani. '17 ani de la absolvirea clasei a IV-a' sau '21 de ani de la începutul şcolii'
pot fi pretexte la fel de bune... Probabil nu am reuşi să ne strângem nici
jumătate din cei 42-45, câţi eram atunci, dar....”
Cu
respect şi cu bucuria regăsirii,
Emil
Diculescu, clasa I E,
în
urmă cu 20-21 de ani.”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu