... dinaintea ultimei nopți
ne furișam alene
printre semnele altei vieți
pe un câmp de flori
să ne fie drag...
și așa până târziu
acolo
unde nici iarba nu uită
să scalde
între două adieri
o altă primăvară
într-o zi
va cânta pentru noi
Eli Gîlcescu
martie 20, 2018
martie 17, 2018
A 13-a primăvară
... îmi plânge la rădăcini
pământul
în necontenită ofilire
cade pe gânduri
sângerează
grele tăceri.
Și totuși în altă parte plouă,
plouă
în fiecare noapte,
legănând primăverile,
fără răgaz,
ca o chemare
dincolo de întuneric, tresărind
dimineața
atât de aproape de tine.
Eli Gîlcescu
16 Martie 2018
pământul
în necontenită ofilire
cade pe gânduri
sângerează
grele tăceri.
Și totuși în altă parte plouă,
plouă
în fiecare noapte,
legănând primăverile,
fără răgaz,
ca o chemare
dincolo de întuneric, tresărind
dimineața
atât de aproape de tine.
Eli Gîlcescu
16 Martie 2018
Altfel nu ar fi primăvară
… Acolo
cu miros de iarbă crudă
sub viscolul de-afară
cântecul meu
ridică din pământ
sărutul cireșilor în rugă
primăvară de primăvară
și atât de cald dinainte
Eli Gîlcescu
17 martie 2018
cu miros de iarbă crudă
sub viscolul de-afară
cântecul meu
ridică din pământ
sărutul cireșilor în rugă
primăvară de primăvară
și atât de cald dinainte
Eli Gîlcescu
17 martie 2018
martie 16, 2018
N-am mai dansat demult
Am uitat astăzi
lumina...
sălbăticită de atâtea ploi
în zori
alipind
pe același colț de neuitare
cânturi de fecioară
toate cu-ale mele
cine știe unde...
cine știe când
Eli Gîlcescu
lumina...
sălbăticită de atâtea ploi
în zori
alipind
pe același colț de neuitare
cânturi de fecioară
toate cu-ale mele
cine știe unde...
cine știe când
Eli Gîlcescu
martie 11, 2018
martie 07, 2018
E prea mult
... sau prea puțin
un fulg de zăpadă într-un infinit de
tăceri
acum
când mă înspăimântă atingerea lor
Eli Gîlcescu
un fulg de zăpadă într-un infinit de
tăceri
acum
când mă înspăimântă atingerea lor
Eli Gîlcescu
Abonați-vă la:
Postări (Atom)