Gânduri
chinuite, de neexprimat –
un
sentiment sfâșietor
de
absență
fără să
mă pierd cu totul
când
nu am nimic de împărțit
dincolo
de vise, înroșind de rușini
gânduri
ascunse, îndoieli,
într-un
acum ca și atunci
aceeași durere pentru toți
nu cea
lăsată de strămoși
odată
cu pădurea răvășită și pământul nătâng
până mă voi pierde
când nu
am nimic de împărțit
29.05.2025
https://antoneseiliviu.wordpress.com/2025/06/01/c-p-a-elisabeta-gilcescu-doua-poeme-noi/
Chiar nu știu câte lucruri
și noaptea aceea
între un pas și încă unul
împărțeam totul frățește
durerea, prăpastia și
atât de simple cuvintele pe care le spuneam fără teamă
prin grădina străveche, încercuită azi de ziduri înalte
poate că ar fi bine să nu vorbesc despre
ochii obosiți în fiecare primăvară-toamnă,
închizându-se încet-încet ca margareta în întuneric,
până nu mai rămâne nimic
doar minciună și strigăte sedițioase și încă ceva
să mă surprindă nepregătită înainte de a fi spus
ceea ce simt
sau ce merită spus printre șocuri întârziate
de acea întâmplare
în afara unui gând
neașteptat de timp
și lumină pe sufletul meu –
în
ciuda tuturor, o ,
în ciuda a tot
Eli Gîlcescu
Clarice Lispector (citat)
Burlington, 15-16 Martie 2025
Cât de olog e cuvântul
cine să-l creadă
săpat pe o piatră
înfioară
noaptea
de nicăieri
strigă
dar strigătul
cu milă ține pământul
sărută
lumină
Eli Gîlcescu
... mai aproape
ce bine i-ar fi
s-o aud cum crește
aidoma
dimineților atât
de dimineață
cu ochii mult
timp
înspre altă
noapte
din colțul
fără hodină
fără de umbră
doar atunci
clipa –
altă pustie – aruncă
ca un ecou
umbre pe
lumină
Eli Gîlcescu
... ca îndrăgostirea.
„Fie vorbește la prima vedere, fie deloc.“
Ca și cum o lumină,
ca și cum o tăcere.
Nicidecum un gol.
Eli Gîlcescu
... mi se pare că
aud pomii
respiră în locul meu
fără să știu
și vântul
printre ei
de parcă pentru totdeauna
cu putere de viață
de moarte
și mă bucur...
fără să vreau
de lumină
Eli Gîlcescu
