vineri, 15 februarie 2019

Paroxism


(In memoriam)

M-am îmbrăcat de înmormântare
să-ți aud gândurile,
mai ales cele fără somn,
când te privea răsăritul
printre flori
dincolo.

Poate că voi înțelege ce s-a întîmplat
cu povestea ta neobișnuită din ziua de dinainte de ieri
când m-a trezit în zori,
ca o strânsoare în jurul gâtului,
invitația ta blândă la reculegere,
parcă fără părere de rău,
într-un joc al tăcerii.

Și dintr-odată a început să plângă iarba
pe acolo pe unde o ascultai cum crește.
fără să văd că-mi lipsești cu fiecare zi
tot mai mult caut un motiv.
De dragoste.
Și atât.
Și de câmpii verzi, de ploi,
de vise, de noi.

La naiba cu moartea.

Am început să mă îmbrac de înmormântare
și te-am așteptat ca pe Regina din Saba.

Eli Gîlcescu

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu