Paroxism

(In memoriam)

M-am îmbrăcat de înmormântare

să-ți aud gândurile,

mai ales cele fără somn,

când te privea răsăritul

printre flori

dincolo.

Poate că voi înțelege ce s-a întîmplat

cu povestea ta neobișnuită din ziua de dinainte de ieri

când m-a trezit în zori,

ca o strânsoare în jurul gâtului,

invitația ta blândă la reculegere,

parcă fără părere de rău,

într-un joc al tăcerii.

Și dintr-odată a început să plângă iarba

pe acolo pe unde o ascultai cum crește.

fără să văd că-mi lipsești cu fiecare zi

tot mai mult caut un motiv.

De dragoste.

Și atât.

Și de câmpii verzi, de ploi,

de vise, de noi.

La naiba cu moartea.

Am început să mă îmbrac de înmormântare

și te-am așteptat ca pe Regina din Saba.

Eli Gîlcescu