luni, 4 februarie 2019

A început să se roage


... încet-încet
a prins gustul sângelui pe mâini, pe picioare.
Parcă s-a deconectat.

Îmi ascultă durerea acolo unde nici n-ar fi vrut să fie.

În fiecare zi se pierde de spaimă
într-o luptă invizibilă, mută
ca un Bifröst
între noi,
după ploaie,
sau un liliac de mai
nu știu...

De atunci 
înainte de a stinge lumina,
o sărut încet-încet
cu dragoste

Eli Gîlcescu

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu