luni, 1 aprilie 2019

Dimineață


... a ieşit la lumină pe aleile tot mai îngustate.
Doar tăcerea-i aceeaşi,
iar în dosul ei, cearcăne, riduri
și un avertisment,
ca o primejdie,
m-au luat complet pe nepregătite.

De atunci învăț s-o stăpânesc,
fie și în ruină.

Spre liniștea mea,
țin ochii închiși și ascult un poem cât o primăvară.

Eli Gîlcescu

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu