... a ieşit la lumină pe aleile tot mai
îngustate.
Doar tăcerea-i aceeaşi,
iar în dosul ei, cearcăne, riduri
și un avertisment,
ca o primejdie,
m-au luat complet pe nepregătite.
De atunci învăț s-o stăpânesc,
fie și în ruină.
Spre liniștea mea,
țin ochii închiși și ascult un poem cât
o primăvară.
Eli Gîlcescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu