S-a făcut liniște. După acest spectacol, această acumulare de contradicții, de ascunzișuri,
de întortocheri...
Nu-mi pot
desprinde privirea de la Strada Unirii după ploaie.
Circulația a devenit de-a dreptul un chin. Nimeni nu mai e în siguranță.
Deunăzi,
câțiva câini și un pisoi au sfârșit sub
roțile mașinilor. Aproape de Carotaj.
Vizavi, o
casă în paragină. Trebuie să treci pe partea cealaltă să nu te apese greu
aerul.
Interesează
pe cineva această realitate care cutremură cu adevărat? Primăria? Consiliul
local?
Nicidecum.
Calea
Eroilor a fost și va rămâne de poveste. În fiecare an sunt aruncate în aer
proiecte, promisiuni... Anul acesta, la fel. Tocmai pentru această zi nu ar fi
trebuit să miște atât de lent, îngrozitor de lent, același scenariu.
Penibil
chiar.
Dar, alt
ghinion: tocmai de ziua lui Brâncuși, la Hobița liniște. Și-au
pierdut răbdarea și localnicii. Și tinerii.
„Refacerea locuinței sculptorului este
de datoria celor din administrația locală, în primul rând, de aceștia, dar se
complac, pentru ca hobițenii să fie„ ȘI MAI SĂRACI ȘI MAI PROȘTI”, așa cum îi
califica Brâncuși la întoarcerea sa în Hobița.“ (Ghe. A.)
Sculptorul nu este numai al
hobiţenilor. Am văzut o emisiune la TV5 MONDE,
unde o scriitoare franceză anunţa că urmează să editeze o carte despre
sculptorul Brâncuşi. De ce ei vor şi pot, iar noi nu? (Ana A.)
Cu bugetul tocat de bugetivorii
„brâncușiologi“ de la Tîrgu Jiu, an de an, s-ar fi salvat de mult casa
originală... dar fără sinecuri anexate politic și masonic, se vede treaba că nu
se poate... Câte „Centre Brâncuși“ sunt la Tîrgu Jiu, nu mai puțin de 4... de
râsul lumii și de plâns pentru Brâncuși! (Z. C.)
Poate de
alături se aude limpede clinchetul vesel de pahare – neplăcut,
neplăcut.
Un
privilegiu nemeritat.
Eli
Gîlcescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu