miercuri, 12 februarie 2020

Nimic să nu rămână nespus, nici azi

O dimineață însorită și o stare de bine.


Un telefon de la Aura M. Cu bucurie, ne amintim de experiențele didactice, dar mai ales cele extradidactice, pline de veselie, cu slănină ardelenească și „pionierată“. Simțim brusc să ne deschidem sufletul, să ne amintim nume, locuri, întâmplări și prietenia de care aveam nevoie ieri, sinceră, de curaj și zâmbet luminos.

Apoi Dana F. îmi amintește de minunatul Vasile. Se potriveau la dans.
Din una în alta, ne tot întrebam cum de „a tunat și i-a adunat“ pe cei cu inimă mare: Vasile, Bebe și Sandu.
Iar noi pe lângă ei, frumoase și jucăușe. Ca la Cheia
Și cât de golașe ne scăldam în râu! Iar fiul ei ne fotografia într-ascuns.

Și un citat drag.
De câte ori mă ţii de mână, am certitudinea că lumea e la locul ei.“ (Nicholas Sparks)

Îmi amintește de Notebook – un film care merită să-l (re)vezi. Scenariul, „Jurnalul unei iubiri“, de Nicholas Sparks (traducerea Mădălina Gavrilă) – o carte dedicată soției sale, Cathy – o poveste despre puterea unei iubiri de durată, o poveste de minune care va rămâne cu tine pentru totdeauna (Allie Hamilton şi Noah Calhoun în rolurile principale).

Eli Gîlcescu
12 febr. 2020

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu