Coca Vulpe
Nu pot să cred, că
uităm de această dată importantă – 1 Ianuarie, zi a începutului Noului An, zi în
care s-a născut OMUL INIȚIATIVELOR în viața dascălilor din întreaga țară!
Dumnezeu m-a
adus în școala în care Ely Gîlcescu era un dascăl cu renume. Câte calități am
putut descoperi în această făptură? Inteligența, spontaneitatea, corectitudinea,
iubirea pentru copii și colegi, respectul pentru om, loialitatea, dăruirea de
sine... o chintesență prin care încerc să definesc profesorul aflat în apogeul
meseriei.
Lecțiile dnei erau,
fiecare dintre ele, indiferent de disciplina, modele pentru toți cei ce doreau
să învețe sau să se perfecționeze în profesie. Orele de muzică deveneau altare în
care vioara magică făcea să tresalte micile inimioare ale elevilor dnei Ely, iubita
și respectabila mea prietenă.
Punctul
culminant al definirii personalității sale a fost momentul revoltei
profesorilor din școala noastră și apoi, din întreaga țară, când Ely, în
fruntea protestatarilor, a transformat Școala Nr. 7 în spațiul care urma să
adune forțele pentru obținerea titularizării profesorilor din țara întreagă. Așa
a fost Ely. Cu forța verbului, cu inteligența-i sclipitoare a reușit să obțină
pâinea meritată de toți suplinitorii țării.
Apoi parcursul
ei a condus-o către funcții binemeritate în învățământul românesc.
In perioada
concediului final, Ely s-a dedicat scrisului, exprimându-și fenomenal trăirile.
Mi-am permis o
scurtă retrospectivă asupra unei vieți complexe, înainte de a-i adresa prețioasei
noastre colege, tradiționalul „La mulți ani”, odată cu urările mele de sănătate,
de belșug, de succese, de mulțumire pentru ce a reprezentat pentru școală și
profesorii țării!
Te iubesc, te
respect și te admir, draga mea, Ely, și te rog să mă ierți, dacă nu am reușit să-ți
conturez portretul tău onorabil!
Reține: tu ești
omul pâinii pentru mulți dintre cei „ținuți” suplinitori în mod intenționat!
Mulțumesc frumos, Coca Vulpe! Știu că vei păstra și de acum încolo la fel de drept și ferm drumul nostru. Amintirile ne vor bântui, câtă vreme vom fi. Dacă ar fi să fac o ierarhie a urărilor, a ta ar fi la înălțime. Și un premiu pentru neuitare și adevăr tot înspre tine s-ar îndrepta. O urare care merită dedicată tuturor celor care mai supraviețuiesc, mai ales în învățământ, celor care se încăpățânează să-și amintească, celor care au dat școlii atâția ani din viață, atâtea generații, fără să se plângă... Ei, suplinitorii, au investit timp, efort, și împreună, fără discriminare, au adus o țară la Școala Nr. 7, iar toți laolaltă, cu arma cuvântului, au reușit să facă istorie pe viu și din mijlocul ei. Și azi, dacă s-ar întoarce în timp, ar fi aidoma. Și mai adevărat, niciunul din membrii grupului de inițiativă de la Școala Nr.7 nu a solicitat vreun titlu, nici vreo tinichea, nici măcar un avantaj.
RăspundețiȘtergereDe aceea mă bucur când cineva își amintește. Și nu o dată. O prietenie fără termen de expirare. O prietenie fără sfârșit.