îmi spun povestea noastră
altfel de cum o știu,
din alte locuri, mai aproape de Dumnezeu,
ca din lăuntrul Lui.
Nu e o metaforă, e doar un joc despre tăcere,
tot mai multă tăcere,
de departe,
tot mai departe,
cântecul balenei albastre.
O combinație de sunete, emoții.
Atunci când se oprește din cântat,
cânt eu.
Eli Gîlcescu
Îmi pare rău că nu am izbăvit în a răspunde mai iute, am remușcări în privința asta cum nu pot cloci un motiv demn pentru a justifica, în esență am fost ușor egoist și leneș, posibil pentru ca sunt prea tânăr și deja am defecte cronice cu care trebuie sa mă lupt. De aici ora asta târzie la care vă scriu, remușcare cuplată cu nesomn. Cât despre poem e un vals dintre subiectiv și percepție a obiectului abstract (omul) o floare un suflet o conștiință, subiecte și obiecte întrepătrunse ce se transformă sortate separat și scurtate în simpozion înlănțuit. Nu e o simpla metaforă, e o idee, o observație, o mică izolare între oameni în oceanul albastru-verde al schimbării. Dacă nu mai auzi cântecul altui om, cânți tu să îl răsplătești dulce sau amar, pentru glasul verbului suprem. (Mihai Săvoiu)
RăspundețiȘtergere