ianuarie 25, 2024

Simfonie de... voci

(poezia în canon)

Ne mor culorile din oameni;

se frâng, se strâng în toamne,



se frâng în tonuri delicate,

în verde pal și fructe coapte



tonurile inspirate 

trezesc în zori fructe răscoapte


ce gâdilă plăcut gândul ascuns

al unei veri toride ce s-a dus!



Gând ascuns, gând deocheat

moțăie desperecheat.



Desperecheat, 

dar legat

din doi în doi

la carul cu patru boi,

ca să nu se prindă

de cuiul de la grindă!


Mor culorile din oameni, Doamne,

precum măceșele în crâng

plâng, se strâng, se zbat în toamne,

și mai înspre iarnă, iar se frâng 


Eli Gîlcescu, Grigore Tunsanu, Maria Odorescu, Ion Pinta


3 comentarii:

  1. Am regăsit-o pe Maria Odorescu, nu Odobescu. Nimic întâmplător... să-mi amintesc de una dintre cele mai strălucite minţi ale secolului XIX, Alexandru Odobescu. A scris o proză admirabilă în eleganță și puritate. în această vară, se împlinesc 190 de ani de la nașterea scriitorului.

    RăspundețiȘtergere
  2. La 10 noiembrie 1895, „ajuns la disperare, din cauza bolii, Odobescu se sinucide", printr-o supradoză de morfină. Scriitorul se alătură astfel marilor sinucigaşi ai literaturii române, alături de Veronica Micle, Dimitrie Anghel, Urmuz, Liviu Rebreanu, Ilarie Voronca, Paul Celan, Gherasim Luca sau poeta şaptezecistă Gabriela Negreanu.

    RăspundețiȘtergere
  3. Ce amintiri frumoase, din alte vremuri...
    Și de la un poem în canon și un telefon resetat cu lista de prieteni, unii dispăruți
    Să continuăm povestea, întreruptă fără voie,
    cu voie în Rețeaua literară, bată-i vina, cu taxe cu tot
    Cum să nu-i dai bolii și urâtului, când ți-au confiscat poeziile, comuniști, nu altceva, fără să te anunțe, să-ți aduni catrafusele , să lași locul curat
    A început să obosească... să caute ceva e și mai greu
    Nici poezii nu poate să scrie
    uită ce are în gând, de la un vers la altul.
    Dacă și le spune în gând, sunt, părerea ei, minunate, dar când vrea să le transcrie,
    nici măcar tema nu o mai reține.
    Uneori se oprește să își tragă sufletul și gândurile. Nu vrea să mă plictisească
    O simt că este foarte bucuroasă de regăsire. Își aduce aminte de unele Elisabete
    Mi-a promis că va continua povestea, iar dacă o vor ține puterile, o s-o dezvolte într-un roman.

    RăspundețiȘtergere