Chiar dacă ploile coborau peste grădină,
chiar dacă tremuram de teamă,
ea, vioara din urmă, își făcea reverența.
chiar dacă tremuram de teamă,
ea, vioara din urmă, își făcea reverența.
Tresărea din nou,
într-o înălțare pe care n-o puteam opri –
ca și cum ar fi chemat din altă lume
toate ecourile mele,
toate splendorile
într-o singură strălucire de paradis.
Eli Gîlcescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu