Chiar dacă ploile coborau peste grădină,
chiar dacă tremuram de teamă,
ea, vioara din urmă, își făcea reverența.
chiar dacă tremuram de teamă,
ea, vioara din urmă, își făcea reverența.
Tresărea din nou,
într-o înălțare pe care n-o puteam opri –
ca și cum ar fi chemat din altă lume
toate ecourile mele,
toate splendorile
într-o singură strălucire de paradis.
Eli Gîlcescu
Liviu Antonesei: Iată că a venit vreme să postez finalul, două poeme, din frumoasa suită muzical-poetică porpusă de prietena noastră din Canada acum cîteva săptămîni. Lectură plăcută!
RăspundețiȘtergereC. P. A. – Elisabeta Gîlcescu: Călătorie în cinci părți (3)