octombrie 04, 2025

Sinecură... pe viață

Stătea și se uita
ca vițelul la poarta nouă.
Bâjbâia.
A trebuit să-i „acopăr” neștiința.
I-am „preluat” rolul.
 
A urmat privirea nehotărâtă a medicului.
Bâjbâia un diagnostic.
Am căutat altul.
 
Dacă v-aș spune că l-am întâlnit
în adâncul pământului,
acolo, în „valea plângerii”,
m-ați crede?
Mi-a salvat viața.
 
Au urmat și alte cumpene –
așa fusese și nașterea mea:
cu un picior pe anul vechi
și celălalt pe cel nou.
 
De aceea, alegerile mele
au fost mereu întârziate,
greu cântărite,
uneori imposibil de luat.
Mai ales cele
care țin de oameni.

Eli Gîlcescu
3 oct. 25

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu