Toamna are totdeauna ceva nou în ea.
Uneori o revăd în mine, ca un detaliu luminos:
o frunză, un pom auriu, un fir de iarbă –
efect fabulos –
o atmosferă de spirit,
de aluzii simbolice,
fără indicii.
Iar cel ce a susținut minuțios, ca un ceasornic –
fără anticipări –
atacul elegant,
frazele de politețe
cu tentă de ritual poetic,
clar, accesibil, relaxat
fără să tragă de timp –
Cititorul – cel mai căutat –
limpede, în lumină,
a rostit prima binecuvântare literară.
Ecourile nu m-au părăsit.
Străbătut de o ritmicitate intensă,
ca un murmur
neobișnuit, nostalgic, niciodată același,
Muza – floare de vișin –
legături vechi, de netrecut,
azi, de relevat,
greu de atins.
Într-o altă tonalitate,
asupra dialogului interior,
Anonimul –
într-un „botez” simbolic al numelui,
când a început să mă citească
cu indulgență,
o respirație adâncă
și un strop de umor salvator
au produs miracolul.
Uneori, dimineața,
îi văd, sprijiniți într-un gând,
pe marginea unei tăceri.
Poezia-i urmează tăcută,
ca o umbră.
Încă visează lumina.
Îmi lasă Bastonul invizibil aproape –
de sprijin,
de zbor.
Eli Gîlcescu
15 nov. 25
Uneori o revăd în mine, ca un detaliu luminos:
o frunză, un pom auriu, un fir de iarbă –
efect fabulos –
o atmosferă de spirit,
de aluzii simbolice,
fără indicii.
fără anticipări –
atacul elegant,
frazele de politețe
cu tentă de ritual poetic,
clar, accesibil, relaxat
fără să tragă de timp –
limpede, în lumină,
a rostit prima binecuvântare literară.
Ecourile nu m-au părăsit.
ca un murmur
neobișnuit, nostalgic, niciodată același,
Muza – floare de vișin –
legături vechi, de netrecut,
azi, de relevat,
greu de atins.
asupra dialogului interior,
Anonimul –
într-un „botez” simbolic al numelui,
când a început să mă citească
cu indulgență,
o respirație adâncă
și un strop de umor salvator
au produs miracolul.
îi văd, sprijiniți într-un gând,
pe marginea unei tăceri.
Poezia-i urmează tăcută,
ca o umbră.
Încă visează lumina.
de sprijin,
de zbor.
15 nov. 25
