În FOCUL NELINIŞTILOR MELE, ard
Mă simt un morman de cenuşă;
Răscoleşti, căutând un strop de jar,
Să-mi fie un licăr între două goluri;
În noaptea fierbinte, mă simt prizonieră
În jocul morţii contra vieţii din abis.
Şi am început să umblu după cuvinte,
Că pe drum, ele s-au risipit,
Pe necunoscutele cărări de dinainte,
Dar mă osteneam zadarnic să le cuprind,
Căutând prin cenuşă un jar, de mult stins;
Te-am găsit, străine, şi te-am atins,
Dincolo de fruntariile sufletului,
În acorduri ce vibrau adânc,
Cu dorinţa stăpânitoare, fără mister,
Căci veneam de departe,
Fără blasfemie,
Doar cu dorul divin, după poezie.
2012-01-18
