Nelinişti

În FOCUL NELINIŞTILOR MELE, ard

Mă simt un morman de cenuşă;

Răscolesc căutând un strop de jar,

Să fie un licăr între două morminte.

În noaptea fierbinte, prizonieră mă simt,

În jocul morţii contra vieţii din minte,

Alergând pe necunoscute cărări,

Printre urmele bătătorite de cuvinte.

Le văd cum se risipesc în vânt,

Dar mă ostenesc zadarnic să le cuprind,

Mişcându-mă prin cenuşă, prin focul stins;

Toate dorurile, simt, cum se desprind.

Şi ajung dincolo de fruntariile sufletului,

În acorduri funebre, ce-mi răscolesc în adânc,

Adulmecând prada uşoară, azi, a nimănui;

Doar în focul neliniştilor mele, stau plângând.

Eli Gîlcescu

2012-02-02

ÎN FOCUL NELINIŞTILOR MELE

În FOCUL NELINIŞTILOR MELE, ard

Mă simt un morman de cenuşă;

Răscoleşti, căutând un strop de jar,

Să-mi fie un licăr între două goluri;

În noaptea fierbinte, mă simt prizonieră

În jocul morţii contra vieţii din abis.

Şi am început să umblu după cuvinte,

Că pe drum, ele s-au risipit,

Pe necunoscutele cărări de dinainte,

Dar mă osteneam zadarnic să le cuprind,

Căutând prin cenuşă un jar, de mult stins;

Te-am găsit, străine, şi te-am atins,

Dincolo de fruntariile sufletului,

În acorduri ce vibrau adânc,

Cu dorinţa stăpânitoare, fără mister,

Căci veneam de departe,

Fără blasfemie,

Doar cu dorul divin, după poezie.

2012-01-18