Nelinişti

În FOCUL NELINIŞTILOR MELE, ard

Mă simt un morman de cenuşă;

Răscolesc căutând un strop de jar,

Să fie un licăr între două morminte.

În noaptea fierbinte, prizonieră mă simt,

În jocul morţii contra vieţii din minte,

Alergând pe necunoscute cărări,

Printre urmele bătătorite de cuvinte.

Le văd cum se risipesc în vânt,

Dar mă ostenesc zadarnic să le cuprind,

Mişcându-mă prin cenuşă, prin focul stins;

Toate dorurile, simt, cum se desprind.

Şi ajung dincolo de fruntariile sufletului,

În acorduri funebre, ce-mi răscolesc în adânc,

Adulmecând prada uşoară, azi, a nimănui;

Doar în focul neliniştilor mele, stau plângând.

Eli Gîlcescu

2012-02-02