O lume de gheață

De zgomot și furie 

zorile nu mai coboară

astăzi

s-au scufundat în mâhnire

într-o lume străină

pe care nu o aștepta

nimeni

Eli Gîlcescu

Toronto, 26.03.2025

Vremuri de furie

Încep să mă obișnuiesc cu vremurile

De durere nu mai vorbesc. O simt până în adâncul sufletului.

Prețul ei e, de fiecare dată, o pierdere.

Cea de ieri, chiar dacă are un nume special,

ca un ghimpe s-a năpăstuit asupra mea. Și ce greu

s-o îmblânzesc. Pare o sentință nedreaptă

știindu-l puternic, credeam că va învinge. 

Mi-a amintit că viața e scurtă

și că totul e cu putință, chiar și atunci

când rămâi fără cuvinte.

 

Pe mulți i-am plâns, i-am îngrijit, i-am îngropat.

Pe unii i-am condus pe ultimul drum

în gând.

De o vreme, nu mai plâng.

Iar de auzit, din ce în ce mai greu.

De aceea, mă simt mai mult dincolo, decât dincoace.

Iar ziua de mâine e tot mai scurtă.

Doar în cea de ieri o lume eram.

Și ce lume adunam!

Elisabeta Gîlcescu

Burlington, 22.03.25