Cum să nu mi se umple inima de bucurie, auzind un „te
iubesc“ din inima cuiva drag (I). A urmat altul, ca un ecou, la fel de
neașteptat, la fel de drag (M). Al treilea a venit în armonie cu primele, de la
(A).
Ei, ajunge, mi-am spus. E ziua iubirii? Altfel îmi închipui
cine știe ce!
Vă las pe voi să vă imaginați cum mi-am umplut golul
preaplin al acestei zile, lângă lămâița înflorită, să mă bucur de acest răsfăț
de iubire din inima generoasă și necondiționată a prieteniei.
Azi-ul lor nu a fost despre prețul unei iubiri.
Poate despre ceva mai mult.
Despre un altfel de dor... de MAI.
Eli
Gîlcescu
