Se afișează postările cu eticheta necredinţă. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta necredinţă. Afișați toate postările

martie 05, 2012

Vine primăvara

Nopţile sunt din ce în ce mai pustii, parcă-s bântuite de spaima zilei de mâine, sau de ruina din suflet, când nimeni nu e în stare să şteargă praful necredinţei, sau falsei iubiri. Parcă totul este în suferinţă agonică, totul e surd şi pierdut între cele două anotimpuri, care-şi revendică teritoriul şi nu pot să o facă paşnic… Totul e cuprins de singurătate, nimeni cu care să împarţi o vorbă, căruia să-i arăţi bunăvoinţă, şi tot aşa să ţi se întoarcă… Dar cine să-şi irosească ultimele puteri pe o cauză nobilă, de a face rânduială prin cămările sufletului, care sunt din ce în ce mai zăvorâte şi cufundate în întuneric. Nimeni să nu poată descifra vreun oftat aruncat pe-un raft, alt strigăt de deznădejde pus într-un borcan de suflete murate, printre mirosurile tot mai acrite ale soartei, fără un previzibil miracol… Dar unde-s toate cele de trebuinţă: dragostea, prietenia, iubirea? Unde s-au adăpostit şi prin ce minune pot fi reactivate… Sau şi-au dat mâna şi asistă la neputinţa mea, la nesupunerea mea, la netrebnicia mea, pedepsindu-mă pentru gândul de a fi de partea durerii, de a o iscodi, şi a o converti spre iubire… Ştiau că o parte din durere va rămâne în sufletul meu şi ele vor avea mult de lucru ca să cureţe totul… Dar vine primăvara…
2012-03-05
Eli Gîlcescu