Un exil de la inimă

Să fim sau să nu fim bătrâni

și totuși tineri

chiar dacă

noi doi ultimii

tot mai de departe 

aici-acolo

singura iubire

ecou din fântâna străvechilor străbuni

lung-prelung 

mai degeaba sau

mai de folos

jertfit (ne)uitării

Eli Gîlcescu

Urări

Hirza C. Valentin 

Cu Valentin la Spitalul Universitar Bucuresti

Cu drag, va urez un călduros La mulți ani! Amintirile de pe băncile scolii și dragostea oferita de dvs, în timpul orelor sunt cel mai frumos cadou pe care mi l-ati oferit. Mulțumesc și petrecere frumoasă, alături de cei dragi.

Când își mai aduce cineva aminte de mine, îmi dă o stare de bine, o mângâiere, iar undeva în ecou, nume, amintiri. Mulțumesc, Valentin! Anul 2022 să fie blând și sincer pentru familia ta! 

Cum îmi amintesc de un copil trist, parcă bântuit de complexe, de suferință, chiar un handicap, dar neîntrecută în cititul de-a-ndoaselea. Și ce repede. Ai nevoie de multe exerciții s-o ajungi pe Mariana P.

Eli Gîlcescu

1.01.22

Când vreau să scriu despre tine

... întâi pun mâna la piept

acolo în dreptul ei să nu se aprindă

în vibrație

să nu cadă în poală

dacă pui urechea

mici artificii zvâcnesc în urechi

cum se bâțâie încolo-încoace

între pocnete și trosnete

să n-o aud cum țopăie

 

A spus cineva „păzește-te de ea“!

Păzește-o bine!

 

Eli Gîlcescu

30.12.21

Doar Crăciunul atât de dumnezeiesc

... azi

chiar dacă nu am sărutat crucea

înainte

nu m-am rugat îndeajuns

la Sfânta Liturghie

am uitat de milostenie

din nou

fiecare zi

ținându-mă de mână

până acolo

unde nimeni nu mai știe

nimeni pe lume

chiar dacă le simt dureros lipsa

întru mila Domnului

mai simplu

mai mișcător până în adâncul inimii

învierea și viața

un truc pentru adevăr

de parcă o altă lume în jur pentru

ziua cea de pe urmă

sau nu

 

Eli Gîlcescu

22-26 dec.21

Din nou Crăciunul

 

Eli Gîlcescu
2021

Crăciunul ca și când

 

Eli Gîlcescu
2021

Quid est homo

... o mică glumă a lui

Dumnezeu

doar așa să mă bage în sperieți

o zbucnire și a fost de-ajuns

cu tot

și grijania mocnind în vene

tot mai buimac

încolo și încoace 

aproape

în gol

 

într-o torpoare

făcându-mi cruce

sfârșeam

puțin câte puțin

ca o uitare de locurile acelea

lovite din străfunduri

pe ape – glasul sângelui

peste prag de lumini

dincolo de vis

de leagăn

prima zăpadă

cântecul meu

 

fără oprire

ultima lună plina

cel mai frumos dar de Crăciun

ziua de mâine

 

Eli Gîlcescu

20-22.12.21