Din alt timp... și nu al nimănui

COȘMARUL IERNII

Atunci când iarna a închis ochii
pe neașteptate cântecul nostru
atât de neliniștit și de alb
coboară privirea și tace
însingurat
mai greu decât piatra
mai flămând decât umbra
din mers
doare zăpada
și ploaia și iarba
să nu amuțească alt cânt...
aproape mereu
aud din nimic cum tot din nimic
îmi țin de lumini
ochi lăcrimând într-o clipă
iar noi în strigăt și nopți solitare
rătăciți într-o piatră
urlând cu gerul laolaltă
fără s-o clatine 
o altă zăpadă

(Eli Gîlcescu, 23-01-2015)