M-ai întrebat într-o zi dacă păstrez
vreun secret...
Există un loc tainic, sacru, o
biserică numai a mea, unde îmi păstrez amintirile. Este inima. Cu ea cutreier
lumea și mă ajută să supravieţuiesc. Răspunde numai la anumite şoapte, la
anumite chemări, și mă ajută să recunosc drumul spre lumină... Şi recunosc, o
chem foarte rar…
Cine ştie, neputând să mai
îndure singurătatea, neascultând nici şoptirea, s-ar putea rătăci, coborând, urcând
spre alte zări... Cine știe
Sau să simtă ceea ce m-ar face
fericită
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu