Încerc să descifrez poezia ce irumpe din cel mai frumos buchet de trandafiri, primit de ziua mea. Cu aceeași prietenie de ieri, când ne ascultam cu grijă sufletul și gândurile, azi, cu drag și dor de fiecare.
Știu că anul care ne lasă se va întoarce, ca un prieten, ca
o amintire, ca un poem, ca un cântec de leagăn, mai mult vis, mai mult strigăt,
ca o hârjoană în mersul atât de grăbit, tot mai asurzitor...
Încerc să ating fiecare floare, într-o meditație liberă și poetică, atentă asupra mesajelor conturate cu migală, cu simplitate, în esență, ce i se cere unui adevărat prieten pentru alt prieten. Chiar dacă unii au ațipit prea devreme, alții nefiind destul de treji, sau chiar dispăruți, au fost și surprize care m-au bucurat.
Unora li s-a părut că a
meritat deranjul, altora poate că nu.
Până la urmă, din urare în urare, din bucurie în bucurie, într-un răsfăț să ne țină tot anul, într-o îmbrățișare, ca să mai știm că prietenia există. Și ușoară să ne fie!
Eli Gîlcescu
