… mi-ar fi plăcut să
mă trezesc
departe de aici
într-o mirare
cu tot ce are mai al ei
dimineața
la răsărit
călcând iarba
nu știu de ce s-a rărit cu totul
doar dacă…
nevoită să o iau din loc
mă îndepărtez tot mai mult
ca un călător care nu are altceva de
ales
între două trenuri
unul mai trist decât altul
Eli Gîlcescu
... întoarse pe toate părțile
căutând acele
bucurii
mistere
ieșite din
adânc
ca dintr-un film
fără trecut
moartea începea
din interior
Eli
Gîlcescu
(poem în
lucru)
între ruine
chiar dacă există
ceva
nu mă lasă să vorbesc
despre iubire
și flori
Eli
Gîlcescu
ca o vrăjitoare
în timp ce
nimic între noi
încă
doar aceste cuvinte
îți poartă sufletul
absent
Eli Gîlcescu
Ontario la Marea Neagră, să ne bucuri pe toți, să-l
întâlnești
pe Bernie Sanders cum cugetă adânc și deschide ochii
mirat,
împărțind cu noi „Arta conversației“ și „Viața bună“, dar
și
calea de a nu te lăsa învins.
Mulțumiri #Cristinei pentru arta miniaturală!
Eli Gîlcescu
... adorm cu un fir de rozmarin sub pernă
până mă sfârșesc de câte și mai câte
ca tot omul de rând cufundat în prăpastie
fără să știu de ce
nimic nu mai e ca
altădată
când providența ne-a adus
la aceeași masă
negreșit avea planuri mari cu noi
aproape o mângâiere
nicidecum împotrivă
lacrimile acestea
peste fotografii îngălbenite
legitimații de veteran deportat
prea multe
puse într-un plastic
de care mă mir
mă revolt
de tot felul de fake news
țopăieli
care-ncotro
și nu-mi găsesc loc în această nebunie
Eli Gîlcescu
(poem contra riscurilor... în
lucru)
... despre micile mari imperfecțiuni
Celor care își atribuie stele cu nemiluita (poate una, cu indulgență)?
Cum să le spun despre disconfortul trăit, despre
cât m-am consumat pentru tot ce am văzut, despre lucrări de mântuială, unele cu
risc de accidente, lăsate la voia întâmplării, în mijlocul drumului, fără a fi
securizate?
Cum să le spun și cui? Mai există cineva care să
urmărească ceva.
Cred că nici nu merită efortul de a le spune,
pentru că și ei se complac în aceeași stare de nepăsare față de banul
contribuabilului și cel european, chiar dacă mă consumă aceste dezvăluiri. E ca
și cum aș trece din nou prin aceleași stări, ca și cum m-aș întoarce în același
timp, în aceleași locuri. La fel de (ne)răbdătoare, la fel de (ne)optimistă.
Am parcurs litoralul aproape în totalitate. Stațiunile sunt într-o delăsare catastrofală. Pline de gunoaie, mizerie
lăsată de turiști prin diferite colțuri, în lipsa tomberoanelor. Plajele pline
de alge, de resturi de mâncare, țigări...
Eli Gîlcescu
