Serenada (Ständchen)

„Totul îți este dedicat ție”
 
o noapte-ntreagă,
chipul,
lăsând pe pleoape lacrimi și mirare,
ca un ecou

un vis din nou –
magie
fără aceeași vrajă,
o mână de scrisori,
o rugăciune-n șoaptă
 
pe margini de nălțimi,
o lume întreagă
nici „du-te mai încolo” n-a rostit,
nici brațele nu le-a deschis

o liniște de plumb –

acorduri vechi,
oameni de umbre

un colț de cer
de-ar fi
 
rămân cu-atât.
 
Eli Gîlcescu
1-2 oct. 2026

O lume în zbor

între cer și pământ,
neștiind de sine,
dansează în zbor, pentru o clipă,
doar vântul –
atât de puțin supus,
iute la mânie,
uneori amenințător –
îl prinde, îl ridică,
mai aproape de nori.

pentru câteva secunde,
îl ține în loc,
ca o promisiune fără cuvinte.
pământul se face mic.
nu dispare.
rămâne verde și cald, ca un început uitat
în aceeași lume de basm,
fără nicio legătură cu cea în care trăia,
cu pașii neschimbați
și mâna ușor tremurată.

o privire în jur –
o secundă incredibilă, palpitantă,
plină de mister și umbre furișe,
care nu se vede,
dar care rămâne
un cod
nu pentru privire,
ci pentru un gând
pe care nu-l poate rosti
nici vântul, nici cerul –
doar tăcerea dintre ele,
solemnă, profundă.

Eli Gîlcescu

Mesnevi

Dacă ar fi înzestrat mijloacele de existență prin cunoaștere,
Nimeni nu ar fi mai sărac decât mulțimea fără creier;
Cu toate acestea, averea nebunului dă premiul
și nu lasă decât teme de mirare celor înțelepți.

Norocul bogăției nu depinde de pricepere,
Ci numai de ajutorul voinței Cerului:
Așa s-a întâmplat de când a început lumea —
Maimuța fără minte îl depășește pe omul învățat;
Un poet moare de foame, durere și frig;
Un nebun printre ruine găsește aur.

 

L. Cranmer-Byng

Pădurea uitată

... și strigătul ei de primejdie

de la pământ până la cer

de la cer până la pământ

ca un neastâmpăr

de demult

așteaptă 

ce nu s-a întâmplat

să se întâmple 

ziua și noaptea

cu păsări și flori

când tace

tac și eu

doar tu o vei auzi din nou

 

Eli Gîlcescu

Burlington, 10.12.23

Ascultă-o azi

... doar azi

din cer

îngeri de zăpadă

nepriponiți pe-o parte

cealaltă strânge din dinți

în așteptare

priviri zidite-n prudență

un alt exil

ultimul zâmbet

pe apă pe iarbă

 

... doar azi

noapte de piatră

 

Eli Gîlcescu

30.11.21

Atât

... de pustiu

doar marea

lângă mine

 

și cerul 

şi pământul

simțeau că trăiesc

 

Eli Gîlcescu

Prevestiri

Nici dacă vorbeam în somn

nu m-aș fi temut vreodată de ce vei auzi,

chiar dacă o vreme, am vorbit numai...

până am renunțat la nimicul din tine.

M-am visat cu toate păsările
rotindu-se... în jurul meu

una mă zgâlțâia cu aripi largi și puternice.

.....................................

Mijea de ziuă.
Cerul era pustiu... totul
avea miros de singurătate.

Eli Gîlcescu

Fără deosebire

Așteptări fără glas
alipind înserări
până când într-un vis
stingherit
un sărut îndelung din tăceri
prea greu de înțeles
în neliniștea de acum 
înainte să împăienjenească ochii
să clatine picioare de nesomn
privesc cerul 
așteptând un miracol

Eli Gîlcescu

Zori de hiacint

Am atins universul atât de știut

atât de aproape de

altfel de cer-anotimp
iar strigătul meu 
de e viu sau cântând 
zori de hiacint 
până când
până când
mă las țărână 
„să cresc din iarba pe care o iubesc“

Eli Gîlcescu

COLIND RATACIT

Colindul ce-l cătam departe

era aici, din vremi străvechi,

era acasă...

 2011-12-27