(Ne)sincronizări

 (sau un cod înainte de ultima zăpadă)

 

O zi diferită –

traume îngropate vieți

ploi viscol un pic prea mult –

chiar dacă aceeași haină

atinsă de frigul altei lumi

ținându-mă de mână

după un fior rece pe șira spinării

văd semne de neînțeles

parcă ar prezice sfârșitul

 

o altă lume în locul unde trebuia

să fie ascunsul cald

cântecul păsărilor

 

chiar dacă nimic nu e special

printre lucrurile banale 

chiar și numele meu pe o carte nu înseamnă

că sunt

mai puține văduve negre

mai puțini guguștiuci

știrici

din loc în loc

 

până ajung să nu mai simt nimic

când trebuie să fac ceva

și nu mai știu cum

 

o floare – un suflet

în floare secunda

unduind printre flori

o vale – o floare

 

totul 

 

doar eu am pierdut zborul

de nu mai știu când

 

Elisabeta Gîlcescu

Din volumul Revelații 77 Vremuri reci în curs de apariție