(sau un cod înainte de ultima zăpadă)
O zi
diferită –
traume
îngropate vieți
ploi
viscol un pic prea
mult
chiar
dacă aceeași haină
atinsă
de frigul altei lumi
ținându-mă
de mână
după un
fior rece pe șira spinării
văd semne
de neînțeles
parcă
ar prezice sfârșitul
o
altă lume în locul unde trebuia
să fie
ascunsul cald
cântecul păsărilor
chiar
dacă nimic nu e special
printre
lucrurile banale
chiar
și numele meu pe o carte nu înseamnă
că
sunt
mai puține
văduve negre
mai
puțini guguștiuci
știrici
din loc
în loc
până
ajung să nu mai simt nimic
când
trebuie să fac ceva
și nu
mai știu cum
o
floare – un suflet
în
floare secunda
unduind printre flori
o
vale – o floare
totul
doar
eu am pierdut zborul
de nu
mai știu când
Elisabeta Gîlcescu
Din
volumul Revelații 77 Vremuri reci în curs de apariție
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu