Pe de rost

Le-am învățat, zi de zi, așa că

mi-e ușor să vorbesc despre marile bucurii

 

fără să cerem nimic mai mult

dintr-un motiv sau altul

ne plăcea totul

fără să punem la îndoială

 

cât de greu încep

unde se termină și cu ce vremuri

cine știe

dacă vor mai fi la fel

 

de aceea le-am învățat pe de rost

și când credeam că am dat de o fundătură

s-a deschis un alt drum

și țineam de visul nostru

fără să ne gândim la altceva

 

 

nu l-am lăsat să alunece

departe de tot ce știam

de tot ce simțeam

 

le-am învățat pe de rost,

în felul nostru,

așa cum ne-am priceput,

fără să uităm

(mai în glumă, mai în serios)

un banal drept recuperator

de aici

o întreagă poveste (să nu-i spun proces)

cu bune și rele

(erori, bețe în roate, o întreagă conspirație)

în văzul lumii

 

și Dropia –

povestea de ieri, tristă, îndoliată

o viață pe apucatelea,

fără ură durere 

o altă durere – o scaldă de lacrimi cu lacrimi,

și primăvara se lasă grea și nimeni nu cântă

 

doar Ei, în cel mai de jos loc –

până se strâmtează grădini

ne sugrumă povești

griji

prea aspru amurg

la nimereală

unul după altul

dintr-o carte fără nume

pe care o știau pe de rost –

ochi de ciclop

 

în cădere

 

sufletul nucului trosnind în întuneric

morțile lor neplagiate

Elisabeta Gîlcescu

Revelații 77 Vremuri reci (în curs de apariție)