Cum de-am ajuns aici

Pentru a nu știu câta oară

 

... mă înnourasem într-o Joi Mari, fără să știu că mă aflam în adevăratul iad al durerii. Printre cei înglodați în josnice și animalice purtări, atât de înapoi am ajuns în locul unde nu dai nici de-o mână caldă să-ți așeze în palmă un „înger“ mic, mic de tot, să-ți poți închipui fericirea și să aștepți minunea.

Iar sala devenea neîncăpătoare. Durere lângă durere.

Am văzut cât de înapoi am ajuns, cum toate reumatismele ar putea fi puse pe seama indolenței, neîndurării, afuriseniei.

Părea o glumă, dar m-a cuprins mila de necazul lui.

La 22 ani, cu doi copii, a devenit o ruină. Au început să-l lase picioarele. Silit să accepte tratament pe propria răspundere. Dar, vai! Stătea și mai rău cu iscălitura.

Atât a învățat în școala europeană, într-o altfel de democrație în care mizeria ajunge până în oase, până în ghiozdane: democrația pe linie de plutire și linie în loc de democrație.

Eli Gîlcescu

Pentru-a nu știu câta oară

Mă înnourasem și... căutam seninul în Joi Mari. Chiar dacă numai pentru acest lucru n-ar fi meritat să mă enervez dintr-o dată.

Și cum să împac un suflet care se împotrivește cărții?

De altfel, își da un aer important, chiar mândru. Și când colo, n-avea nimic în cap.

Cum am reușit să dibui un asemenea om?

Eram în același loc de suferință, iar urgența lui, neîncăpătoare, lângă durerea mea.

Am văzut cât de înapoi a ajuns, cum toate reumatismele ar putea fi puse pe seama indolenței, neîndurării, păcătoșeniei și afuriseniei.

Părea o glumă, și m-a cuprins mila de necazul lui. De neștiința lui.

Ori nu-și dădea seama, ori era tâmp.

Vorbele îmi răsunau în urechi. E oare cu putință așa ceva?

La 22 ani, cu doi copii, a devenit o ruină, slăbit din cale-afară, silit să accepte tratament cu semnătură. Au început să-l lase picioarele, iar cu semnătura stătea și mai rău.

Atât a învățat într-o altfel de școală europeană, într-o altfel de democrație, în care mizeria l-a ajuns până în oase, până în ghiozdan:

democrația pe linie de plutire și linie în loc de democrație.

Abandon voluntar.

Ce trist!

Eli Gîlcescu