Revelația unei urări

Ori de câte ori trebuie să scriu pentru tine, sufletul îmi este inundat de emoția amintirilor dragi, tulburătoare...

Pentru mine ești cea mai dragă și importantă prietenă, cel mai valoros și prețios dascăl, omul de la care am învățat meseria adevărată și, nu în ultimul rând, dascălul care și-a pus viața în slujba zecilor de mii de profesori calificați, care nu puteau obține „o pâine", fără umilința dată de statutul de suplinitor, după revoluție...

Un om cu o valoare deosebită, ai luminat cărările vieții multor generații de copii, care au avut privilegiul de a se bucura de strălucirea minții tale, de o educație aleasă.

Corectă, demnă, serioasă, ingenioasă, bună și altruistă, un profesor de rang înalt, ai dus renumele Școlii Nr. 7 în rândul școlilor de nivel excepțional din București.

Apreciată, iubită și admirată ai parcurs drumul dascălului onorabil, atât în Școala Nr. 7, cât și ca metodist al municipiului București.

Prin tine și prin întreg colectivul de cadre didactice, în Școala Nr. 7 s-a aprins unul din focurile revoluției, căci prin mișcarea noastră și a întregii țări, s-a obținut statutul de „titular" așteptat cu încredere de profesori revoluționari și revoluționați.

LA MULȚI ANI, Eli!

Doresc ca sănătatea să-ți fie maximă, să ai parte doar de BINE și să-ți așterni, cu talentul tău înnăscut, ideile în volumele de versuri, ce strălucesc, ele fiind o încununare a unei vieți și a unei experiențe de iubire pentru oameni, indiferent de vârstă!

Te iubesc, prietena mea de excepție! Iți păstrez un respect unic și o dragoste mare!

Coca Vulpe

1 Ianuarie 2025

https://cararile.blogspot.com/2024/01/7755.html

De Ziua mea

Încerc să descifrez poezia ce irumpe din cel mai frumos buchet de trandafiri, primit de ziua mea. Cu aceeași prietenie de ieri, când ne ascultam cu grijă sufletul și gândurile, azi, cu drag și dor de fiecare.

Știu că anul  care ne lasă se va întoarce, ca un prieten, ca o amintire, ca un poem, ca un cântec de leagăn, mai mult vis, mai mult strigăt, ca o hârjoană în mersul atât de grăbit, tot mai asurzitor...

Încerc să ating fiecare floare, într-o meditație liberă și poetică, atentă asupra mesajelor conturate cu migală, cu simplitate, în esență, ce i se cere unui adevărat prieten pentru alt prieten. Chiar dacă unii au ațipit prea devreme, alții nefiind destul de treji, sau chiar dispăruți, au fost și surprize care m-au bucurat. 

Unora li s-a părut că a meritat deranjul, altora poate că nu.

Până la urmă, din urare în urare, din bucurie în bucurie, într-un răsfăț să ne țină tot anul, într-o îmbrățișare, ca să mai știm că prietenia există. Și ușoară să ne fie!

Eli Gîlcescu

De ziua mea

Nu credeam că o să iubesc această zi, tandrețea stranie a urărilor, uneori, simțindu-mă ca într-un vis din care nu vreau să ies.

Poate va continua, cine știe, la fel de misterios, asemenea discreției, armonizându-ne ca în fiecare an.

Și ziua trece, și noaptea, iar urările curg, și mă bucur ca un copil, pentru că e ziua mea și trebuie să merg mai departe, pentru că îmi aduce ceva, odată cu amintirile, cu fiecare urare, ceva mai mult curaj, mai multă speranță, singurul adevăr, darul meu.

Și mă întreb până când voi aparține Noului An, până unde frigul pătrunde din ce în ce mai flămând, poate cu ultima mușcătură, și cât mai pot să mulțumesc, să mulțumesc

Eli Gîlcescu

31Dec.2018–1 Ian. 2020