Un poem greu, care nu cere să fie plăcut, ci doar să fie adevărat.
De necaz și durere,
de largul de-afară și
prea strâmtul dinăuntru,
cerul s-a îngustat,
porțile s-au zăvorât,
iar lumina nu mai strălucește peste grădini
zilele mă înspăimântă –
ca un blestem
de jur împrejur,
ziduri, lanțuri la porți
Domni de domnii,
și-un întuneric
de neînțeles
Eli Gîlcescu
