Atunci

... când iarna visează

pe neașteptate

totul atât de la fel

spre cea care pleacă

spre cea care vine

de altundeva ca un cântec

de altcândva

iar eu nu am liniște până n-o aud

 

Eli Gîlcescu

19.11.2022

Versul verde al iubirii

Written by Iuliana Radu, Monday, 12 November 2012 12:21

Recunoscându-mi-se echilibrul liniștit de idei, de opinii, de sentimente, am cântat la mai multe partituri, dar cu fiecare, am intrat în armonie. 

 

Elisabeta Gîlcescu ne incită cu „necunoscuta” sau inocenta chemare a iubirii. Volumul „Necunoscuta chemare a iubirii” a apărut la Editura Măiastra în 2012 la Târgu Jiu. Expresia ce dă titlul se descifrează doar după ce citești toate poeziile. Poeta este o adevărată stilistă. Și stilul este omul, așa cum scriau La Bruyere și Leclerc. Trecerea timpului prin momente singulare sau conexate și divizarea spațiului definesc evoluția iubirii din centrele de vizualizare intrinsecă sau extrisecă alese de domnia sa. Elisabeta Gîlcescu (volumele Ieri ți azi - Editura Măiastra, 2009; La cumpăna dintre ani - Editura Măiastra, 2010; Flori de câmp - Editura Măiastra, 2010 ) alege cu infinită grijă cuvintele, se joacă uneori cu ele, definind ușor trăirile reale sau închipuite, dorințele de perfecțiune în definirea sentimentelor.
Limpezirea gândurilor, singurătatea (fără leac), nestăvilitul timp, stelele (slabe de înger), renașterea (după adunarea cioburilor iubirii), singurătatea, durerea înstrăinării, dar și mântuirea însingurării ne intrigă prin descrierea lor.

„Necunoscuta chemare a iubirii”
Moșia Gâlceștilor, 2012

* * *

Cât de olog e cuvântul

cine să-l creadă

săpat pe o piatră

înfioară 

noaptea

de nicăieri

strigă 

dar strigătul

cu milă ține pământul

sărută 

lumină un nume

 

Eli Gîlcescu

Privind un zbor în tandem

Parapanta Clopotiva

Un loc magnific pentru unii, mai mult decât poate duce un om, 

iar cei ce-și declară iubirea sunt din ce în ce mai mulți. 

Ei sunt acolo, departe-aproape, plutind la orizont, oferind revelația unui zbor – 

o  bucurie înaltă și curată, fără asemănare. 

Sunt una cu natura, o străpung grațios, 

și nu poți decât să te minunezi de curajul lor, iar la aterizare să le oferi o reverență.  

A fost plăcerea mea de a asista la acest spectacol de mari dimensiuni cu parapantiști vechi și noi (în examen).

Da, încă un punct bifat pe lista de dorințe!

Eli Gîlcescu

Barajul Gura Apelor

 

O dimineață în așteptare

... azi

ca mai toate diminețile

au văzut multe

 

despre unele vorbesc

pe altele le trec sub tăceri

până rup frica de noapte

și nu știu ce aștept

ca nu cumva să dea peste cap

toamna

 

oricum

pe mine nu mă ascultă

 

Eli Gîlcescu

* * *

… trec prin frigul acestei lumi

ca să mă încălzesc

vorbesc mult

ca după un fior rece pe șira spinării

când văd semne de neînțeles

parcă ar prezice sfârșitul

În felul ăsta ar fi mai puține văduve

Ar rămâne mai puțină durere

pentru cei care nu mai trebuiesc nimănui

nefericiți în felul lor

țin post, se roagă

până ajung să nu mai simtă nimic

nici ziua de mâine

nici tu nu-ți vei face cruce

ca toți ceilalți

când sufletul nucului trosnește în întuneric

iar câinii amuțesc

Eli Gîlcescu