Totul începe de la un simplu telefon primit de Nora (în poveste, Televorbitoarea).
Crezând că e vorba despre o prietena a soţului, a început cu o serie de cuvinte mai puţin politicoase, uşor ironică, dar nu răutăcioasă. Avea un fel de jenă şi de vinovăţie. Credea că n-o să mai sune, dar a sunat şi a sunat mereu, învăţându-se cu telefonul, cum te înveţi cu otrava. Era sigură că la celălalt capăt al firului se află o fiinţă tânără, nefericită, cu un gol imens în suflet, ceva neîmplinit. I-a propus să facă un copil. S-a gândit că îi este greu, că nu poate să-l aibă cu bărbatul pe care-l iubeşte. Şi se tot ruga de Teletăcerea, se scuza, chiar s-a oferit să o ajute la nevoie. Teletăcerea nu se supăra şi dădea conştiincios telefonul ei mut, în fiecare seară. Ea tăcea de fiecare dată şi nicio rugăminte n-a-nduplecat-o să scoată măcar un sunet. Iar partenera ei, de la capătul celălalt al firului, îi povestea tot felul de lucruri, impresii despre cărţi, despre muzică, despre spectacole. Îi citea pagini din autorii dragi. Aveau sfertul sau jumătatea lor de ceas de intimitate şi de încântare. Televorbitoarea îi spunea lucruri pe care nu le vorbea cu nimeni. Vroia să-i facă un cadou, dar nu a fost chip s-o convingă, să vină la întâlnire. În fiecare an, când Televorbitoarea pleca în concediu, primea câte un buchet de flori de la Teletăcerea. Au trecut anii şi Televorbitoarea s-a internat pentru nişte analize. Săptămânal, ea trimitea câte un buchet de flori, la spital. Sora acesteia, primea telefoanele şi o ţinea la curent despre sănătatea Televorbitoarei. Într-o zi, Teletăcerea a primit următorul răspuns: Sora mea, Nora, a murit azi dimineaţă. M-a rugat să aştept telefonul dumitale. Ţi-a lăsat o brăţară şi o broşă, pe care trebuie, neaparat, să ţi le dau. Ţi-a scris câteva rânduri pe care m-a rugat să ţi le citesc: „Iubită Teletăcere, N-am vrut să te întristez înainte de vreme. Îţi las ceva care să-ţi amintească de mine. Îţi mulţumesc pentru fidelitate. Are să-mi fie urât pe lumea cealaltă, fără telefonul tău. Rămâi cu bine. Nora.” Glasul surorii se îneca în lacrimi. De la celălalt capăt al firului, se-auzi un hohot de plâns şi-o voce tremurândă, subţire şi copilăroasă: Doamne, Dumnezeule!
Un mărţişor pentru Nettăcerea din viaţa mea.
Eli Gîlcescu
Eli Gîlcescu
2012-03-01
Lavinia Mălăcescu
RăspundețiȘtergereEram copil, trecea zapada,
Eu cu tristete-o petreceam,
Mi se parea ca iarna trece,
Mi se parea, dar eu treceam.
Eram crescut, treceau cocorii,
... Priveam la ei pana-i pierdeam,
Mi se parea ca vara trece,
Mi se parea, dar eu treceam.
Eram gandind pe malul apei,
Cu unda ei la pas mergeam,
Mi se parea ca unda trece,
Mi se parea, dar eu treceam.
Priveam ades cum zboara norii,
Si frunzele zburand priveam,
Mi se parea ca ele zboara,
Mi se parea, dar eu zburam.
Mi se parea candva ca altii,
Crezand, se-nsala, si-i plangeam,
Mi se parea ca-s ei pierdutii,
Mi se parea, dar eu eram.''
Trecem noi sau timpul trece?
Traim viata sau doar trecem prin ea? Dam viata anilor sau doar dam ani vietii?
Traim cu adevarat fiecare moment,...ne bucuram in fiecare zi de ce avem?!
Timpul e scurt si nu asteapta pe nimeni,viata e doar una,si trece asa de repede,eu zic sa o traim intens si cu folos...
Elisabeta Gilcescu Momentul tău este minunat, captivant, plin de sensibilitate şi frumuseţe. Ai adus iubirea mai aproape de mine. Tu ai deschis cartea iubirii tale, ascunsă sub un văl al modestiei şi eu am citit cea mai frumoasă declaraţie de dragoste. Pentru mine, eşti o altă stea care străluceşte şi la lumina zilei... O tot spun mereu şi o voi spune, de fiecare dată, când voi întâlni oameni frumoşi ca tine.
Ștergere…cuvinte minunate care m-au emotionat…pana la lacrimi…Va multumesc! Mult bine imi fac aceste minunate cuvinte. In esenta fiecare om este raspunzator pentru binele tuturor...
RăspundețiȘtergereiecare om este raspunzator pentru influenta pe care o cultiva ...in suflet si care se rasfrange atat asupra lui insusi, cat si asupra celorlalti... Fiecare cuvant pe care il rostim, fiecare fapta pe care o indeplinim exercita asupra acelora care se afla in legatura cu noi o influenta fie spre bine, fie spre rau...Daca am putea fi, prin felul nostru de a fi, atragatori si usor abordabili...sa traim in asa fel, incat viata noastra sa castige inimile tuturor celor cu care venim in contact...! Noi realizam in prezent mult prea putin pentru a face ca adevarul sa fie atragator pentru ceilalti..Totusi sunt oameni cu care poti merge de mana invingand viata, sunt oameni din al caror zambet intelegi rostul iesirii dintr-o iarna grea, lunga, interminabila. Sunt oameni care traiesc frumos prezentul cu dorul nestins de eternitate. Oameni intamplatori. Oameni de care ti se face intotdeauna dor, dupa care tanjesti mult si greu in zilele tale goale... oameni care isi pierd uneori chipul, dar nu si sufletul. Oameni care nu fac bravada de venirea lor in viata ta. Oameni care iubesc simplu si nespectaculos. Oameni care aduc prospetime si speranta ca dupa ei va veni si vara si odata cu vara atata frumos si dor de viata, de lucrurile simple, nesofisticate... Acesti oameni sunt o minune, nu au complexul celebritatii, isi construiesc visuri tesand vise in jurul altora, iti pun o mamaruta in palma si iti arata ca si pentru tine se face la un moment dat primavara. Nu contrazic legea naturii, sunt fericiti cu ceea ce sunt si ceea ce esti. Iti arunca prospetimea in suflet si iti arata ca se poate altfel, fara sa muste din marul ingamfarii. Nu cunosc superficialitatea si talentul de a se afisa altfel decat sunt, sunt nefalsi, simpli ca albul si ca negrul, dar plini de culoare, patrunzatori ca orice inceput…Un astfel de om minunat sunteti dumneavoastra…va pretuiesc foarte mult…
Lavinia
Elisabeta Gilcescu Doamne... Cine eşti tu, fată dragă? Eşti cumva un înger venit pe pământ să ne îmblânzească sufletele? Arta noastră a câştigat, prin tine, cel mai frumos mărţişor... Te iubim, Lavinia, fata pe care am cunoscut-o, fără să o fi cunoscut vreodată... Dar eşti atât de vie şi aproape de noi... Râmâi aşa, mereu...
RăspundețiȘtergereCine sunt? Sunt un om simplu cu sufletul plin de dragoste, de dor si de credinta…credinta in faptul ca lumina si dreptatea din om vor invinge…
RăspundețiȘtergereStiti, sunt unii oameni care vin in viata noastra si ne dam seama, instantaneu, ca sunt desti...nati sa fie acolo; fie ca sa ne invete o lectie, fie sa ne ajute sa ne dezvoltam, fie sa ne inspire sa devenm mai buni... Nu stii initial cine vor fi oamenii acestia dar cand ii intalnesti simti pe loc ca iti vor influenta viata intr-un mod profund...Tot ce ni se intampla ni se intampla cu un motiv, nu din noroc sau accident. Alegerile noastre ne-au adus acolo unde suntem acum si tot ele ne vor duce unde vrem sa fim. Bolile, suferinta, dragostea, toate apar ca sa testeze care sunt limitele sufletului nostru. Fara aceste incercari viata ar fi un drum banal care ne duce nicaieri. Ar fi o viata sigura si calma dar plictisitoare si fara sens...Sufletele “deschise” nu se intalnesc fara un scop. ELE te pot ajuta sa nu iti lipseasca motivatia. Pentru ca puterea de a misca lucrurile exista in fiinta noastra. Pentru ca energia de a ne ridica peste obstacole ne-a fost data. Suntem inconjurati de multe suflete bune. Chiar daca de multe ori va trebui sa le cautam precum un neanfricat ce inainteaza pe timp de noapte cu o lanterna in mana printr-o padure plina de bufnite si demoni, ii vom gasi pe acesti semeni. Nimic nu ne poate opri din a face asta...
Constiinta noastra este cea mai puternica sursa de inspiratie. Intr-o lume ce pare ca se afla intr-o continua criza de valori, solutia o putem oferi fiecare dintre noi. Printr-un zambet si un cuvant de prietenie. Precum o apa turnata usor peste un jar care era pe punctul de a mistui totul in calea sa… Si eu va iubesc...si alaturi de voi,cu siguranta, voi ramane asa mereu...
Lavinia
Eu încă cred că această poveste, cu autor necunoscut, dar în ediţie princes, datată cu clipa miracol, e atât de mică, că îmi încape în inimă, dar este atât de mare în intensitate, încât ziua de azi m-a pus la grea încercare... Da, această prietenie este de fapt o redescoperire a sufletului deschis, ieşit din anonimat, pentru un proiectul comun... Nu cred că ne vom regăsi vreodată, dar ne vom însoţi mereu... Ce binecuvântare mai mare, decât să ştiu că mi-am găsit o prietenă de suflet... Este ceva sublim, unic, care nu poate fi împărţit cu nimeni, poate numai cu divinul care mi-a oferit acest dar... Tu ai venit ca o compensaţie... Doamne, cum le aşezi pe toate, la timpul şi la locul lor, în tăcere, şi în care mă îngrop şi eu... Mulţumesc. Mă voi strădui să-ţi întreţin strălucirea din suflet, zi de zi, mereu. În romanul Candidaţii la fericire – de Ileana Vulpescu, vei întâlni o poveste asemănătoare cu a noastră,Teletăcerea. Este darul meu pentru tine. Citeşte-o. Să-ţi fie bine.
ȘtergereVa multumesc pentrul darul minunat...cu siguranta am sa o citesc. Sunteti minunata , cuvintele dumneavostra imi umplu sufletul de bucurie! Eu cred ca acolo, in adancul fiintei noastre, amandoua suntem una… esenta dumneavoastra e totuna cu a mea. Lumina din mine recunoaste lumina din dumneavostra. Suntetii in inima mea, iar eu sunt intr-a dumneavostra...!
ȘtergereLavinia
..IUBIREA...acesta este drogul nostru gratuit cel mai puternic, cel mai devastator si care provoaca cea mai mare durere in lipsa lui...Odata ce ai cunoscut acest sentiment nu vei mai putea fi niciodata la fel...acest sentiment ce cand e activat se asemana cu mii de fiori de ghiata ce trec prin piept sau cu un foc puternic ce pare ca-ti incalzeste tot trupul si-ti alunga orice urma de durere dar care apoi, in lipsa lui, te lasa pustiu si fara viata... Lavinia
ȘtergereŞi tu eşti o mică comoară pe care am descoperit-o din întâmplare şi vreau s-o păstrez pentru a-i descifra tainele şi pentru a o pune în valoare pentru alţii, aici, la Arta conversaţiei; sufletul tău, chiar fragil la prima vedere, poartă o m...atură raţiune pentru lucruri atât de importante cum ar fi, dragostea, raţiunea de a trăi... În tot ce aşterni, se transpun armonios gânduri dragi, îmbrăcate în haina iubirii. Bravo.
RăspundețiȘtergereNoaptea, mereu, a fost galantă, dăruind luminii darul mângâierii… Iar în dulcea amorţeală a acestor mângâieri duioase, un fald al mantiei de tăcere se desprinde, purtând primăvara, supusă şi îmblânzită…
RăspundețiȘtergere