ianuarie 01, 2020

De ziua mea


Nu credeam că o să iubesc această zi, tandrețea stranie a urărilor, uneori, simțindu-mă ca într-un vis din care nu vreau să ies.

Poate va continua, cine știe, la fel de misterios, asemenea discreției, armonizându-ne ca în fiecare an.

Și ziua trece, și noaptea, iar urările curg, și mă bucur ca un copil, pentru că e ziua mea și trebuie să merg mai departe, pentru că îmi aduce ceva, odată cu amintirile, cu fiecare urare, ceva mai mult curaj, mai multă speranță, singurul adevăr, darul meu.

Și mă întreb până când voi aparține Noului An, până unde frigul pătrunde din ce în ce mai flămând, poate cu ultima mușcătură, și cât mai pot să mulțumesc, să mulțumesc

Eli Gîlcescu
31Dec.2018–1 Ian. 2020

2 comentarii:

  1. Născută în prima zi a anului ești prima în ceea ce înfăptuiești cu vorba de aur și cu fapta.
    Inteligența, aurul sufletului, seriozitatea, conștiința lucrului bine făcut și, mai ales, dragostea de semeni sunt, doar câteva dintre calitățile unui OM ADEVĂRAT pentru care am o prețuire și o admirație profundă!
    La mulți ani, dragă Eli! (Elisabeta Vulpe)

    RăspundețiȘtergere
  2. Când suntem eliberați din lume ca niște cercuri suprapuse ale armoniei, ea ne lasă pe chip zâmbetul acela intens, tiranic de viu, zâmbet al nu se știe cui – de fapt mai mult un surâs, care exprimă o suferindă gratitudine fără de margini... Să fie aceasta, oare, o formă a rugăciunii din urmă, o ultimă lucrare a sufletului greu, apoteoză a marii treceri inconfundabile? (Aura Christi)

    RăspundețiȘtergere