* * *

... sau calea de a fi nimic

atunci când m-ai trezit

pe neașteptate

diminețile dansau pentru mine

nici astăzi nu știu cum...

 

de unde nu era nimic

m-ai așezat

mai aproape de soare

 

pe un covor de tămâiori

noaptea a căzut peste noi

 

Eli Gîlcescu

Între câte ierni

... amuțim dragostea

înfășurată într-o carapace 

la prima vedere

o respirație

cu bătăi umede și înăbușite

doar aici nu în altă parte

oamenii sunt la fel

când nu mai au nici casă

nici pom

când nu mai știu cine sunt

nici de unde vin

ca și cum mai există 

ceva mai mult

o oră... două

... și iarăși mi-e cald

închid ochii

vreme de-o clipă

aud iarna mai mult decât un cântec

de-ar fi numai ea

de ce n-ar fi

 

Eli Gîlcescu

20. 01.21

O poveste cu 86 de prieteni

 

Eli Gîlcescu

Și zăpezile seamănă cu tine

... sau chiar mai mult

asfințind în tăceri

vatra cu gust de gutui

până cine știe când

alte zăpezi vor prinde a lumina

a dănțui  

rostind profeții

atât de cunoscute

când aveau să vină

ți-aș fi putut arăta

pădurea de stejar

de acolo până aici

cum s-ar întinde

infinit de adânc

gata în orice clipă

să ne găzduiască

 

Eli Gîlcescu

Vremuri de întunecare

În ultima vreme n-am prea dormit

 

ca într-un joc cu mine

ochii

într-o fierbințeală de nestăpânit

mi-au încetinit zborul

din ce în ce

în rând cu nespovediții și neîmpărtășiții

fără lumânare

 

număram flori

sălbatice păsări care-mi cântau

pe gratis

ceasuri

cu arcurile date peste cap au amuțit

ultima rugăciune

ascunsă

sub zăpezi dimineața

 

în preajmă

o stranie stare de bine

și liniștea îmi păru

în sfârșit... dulce-dulce

 

Eli Gîlcescu

Când totul e o poveste

Am trecut pe lângă duminica

de ieri

știam că nu sunt singură

din lăuntru

mai limpezi

mai îngăduitoare

gânduri

dintre acelea care umplu  

și încălzesc viața

și oamenii

nu știu de ce se fac bine

și fericiți din nou

 

Eli Gîlcescu

Slăbiciunile iernii

M-au scos din minți

până și ploile

 

ca într-un joc

în stare de veghe

o mască slobodă de orice reguli

a pus stăpânire peste acest abis

și sublim

 

Eli Gîlcescu

Ponoarele

 

Podul lui Dumnezeu este unicul pasaj rutier natural funcțional la nivel național, traversat de DJ 670 Baia de Aramă-Drobeta Turnu-Severin, fiind un vestigiu al Peșterii Podului ce a rezultat prin surparea tavanului acesteia. Este cel mai mare pod natural al țării și al doilea ca mărime din Europa Wikipedia

Pentru câtă iubire

 

Am așteptat să treacă și această zi. 

Știam că toate minunile țin trei zile. Minunea mea, de care mă bucur, știind-o a tuturor – zi-noapte-zi – ca un joc al copilăriei, al trăitului pe lângă fiecare urare, dintr-un an în altul, cu lucruri bune, cu pace în suflet, la cumpăna dintre ani, în căutare de locuri primenite, cu bucurii împărtășite, să mă fericească cu un odinioară atât de îndepărtat, atât de aproape, neuitat. 

Cu locuri, cu prieteni care îmi amintesc nu numai anul, anotimpul, ci și ziua, când starea mea sufletească, acel sentiment puternic și mândru, care a pus stăpânire pe mine, mă fericise într-atât, încât, atașată de un vis, căutându-l involuntar în prima zi a Noului An, să prindă contur.

Eli Gîlcescu