Până când poezia există

„Pe cel ce va veni la Mine nu-l voi izgoni afară.“ ( Ioan 6:37)

 

Cu Helene Pflitsch și Teo Laurean

Învăluită în mister, pe de-a-ntregul, magica amiază, 

atât de neașteptată.

Ne-au bucurat până la lacrimi aceleași iubiri, 

aceleași dorințe, aceleași trăiri. 

Nimeni nu ne putea opri și nimic.

Nici ploaia.

Ne-a hrănit cu cântecul ei, mirosind frumos a iubire.

Nimeni ca noi!

Cu noi, totul!

Și timpul, până la ultimul strop de suflare, ne încălzea sufletul.

Și povestea ne umplea viața.

 

Eli Gîlcescu

1 Iunie 2022

 

De partea frumoasă a vieții

Helene Pflitsch 

Am plecat spre Severin puțin obosiți fizic (tocmai trăsesem cortina după ediția a doua a Şezătorii de la Runc), dar cu sufletul vibrând, fiindcă ştiam că ne vom revedea prieteni. Şi s-a întâmplat, ca imediat ce am păşit în oraşul de pe malul Dunării să uităm de oboseală şi să adunăm în suflet atâta emoție încât credeam că nu mai este loc. Mulțumim încă o dată domnului Grig Gociu pentru oportunitatea creată. Am plecat spre Craiova cu emoția că, în sfârşit, ajung să -i calc întâia oară pământul. Am întâlnit aici oameni ce m-au obligat să îmi măresc sufletul şi să-i cuprind şi pe ei în el. Doctorul ce mi-a făcut operația a fost Jag, susținut de delicata Marilena Tiugan. Mulțumim Marilena pentru tot.

Helene Pflitsch

Se adunaseră nori negri pe cerul Craiovei duminică dimineața, când ne-am despărțit cu greu de olteanca noastră dragă Gabriela Georgeta Ciuca , cea care de altfel a mijlocit trecerea noastră prin Bănie. Mulțumim, Gabi, ai fost o gazdă de excepție.

Norii ne-au însoțit întreg drumul până la Tg Jiu şi mi-am spus, că ploaia ce cernea peste noi este plânsul prietenilor mei trecuți în neființă, Nely şi Ionel Gociu, supărați, acolo sus, că nu pot să mă mai primească cu brațele deschise aşa cum o făceau altă dată. Şi-au încetat plânsul doar o clipă, atât cât să mă înclin în fața mormintelor lor şi să-mi şterg eu însumi lacrima.

Cu ploaia vărsată cu găleata peste capetele noastre am bătut la o uşă necunoscută mie, cu gândul că vom poposi în fața ei atât cât prietenul nostru, poetul Teo Laurean îşi va lăsa "Doina..." Doar că, uşa aceea nu era una ca orişicare.

Elisabeta Gîlcescu, mulțumesc pentru intensa clipă trăită lângă prietenii tăi speciali, în fața rafturilor pline cu cărți, sub cireşul cu rod şi lângă macii ce ardeau asemeni sufletului tău.

Am promis, am avertizat... nu vei scăpa de mine.

Şi da, întotdeauna cireaşa de pe tort îl face special.

Cu Helene și Teo

Cu Helene Pflitsch

Helene Pflitsch

Când minunile

 

... întind mâna

mă arde câmp de maci

și nu știu ce

strângeri de taine (pre)simțind

neprevăzutul

într-o lume de furnicar

ne aduc tot mai aproape de fiecare dată

 

Eli Gîlcescu

Iubești ploile de azi

 De ieri, iubesc neprevăzutul

Cărți în dar

Helene Pflitsch

Poezia la cireș

O întâlnire neplanificată, dar care mi-a adus bucurie cât până la al şaptelea cer şi înapoi.
Vă mulțumesc că m-ați primit în casa dumneavoastră şi, mai mult, pentru căldura îmbrățişărilor.
O să iubesc de acum ploile. (Helene Pflitsch)

Poezia sub cireș

 

Eli Gîlcescu

Poveste de mai

 ... cu 100 de prieteni

Minunii de demult

... întind mâna

când mă arde câmp de maci

și nu știu ce

strângeri de taine (pre)simțind

neprevăzutul

amurg

într-o lume de furnicar

ne aduc tot mai aproape de fiecare dată

 

Eli Gîlcescu

27 mai 2022

Într-un zâmbet fără interdicție

... ne-am plâns

fără să ne fi auzit

până ne-au strâns inimi

cu fiecare clipă creșteam

drept și sincer

pe lângă toate

 

fără să ne fi auzit

ne-a plâns și marea

în legitimă apărare

ca un poem fără cuvinte

 

într-un zâmbet

și nu o dată

ne-a fost sortit să ne revedem...

 

până și ploile s-au mai liniștit

și vântul

 

asta înseamnă iubire

descătușare

tihnă

 

toți unul

același Dumnezeu

Eli Gîlcescu

Nebunie de mai

... știu că simți ceea ce simt

când te duc de mână

din ziua aceea

cu trupul golit de nimicuri

mă topesc

tot... și

mă gândesc

să fiu

înțeleptul

cetății de aur

care va să fie

 

Eli Gîlcescu

Mă sperie iubirea

... și nu e rău

când cu tot dinadinsul

nopțile

în clocot

dezlănțuind

la fel de completă

grădina

într-un dans

bătăi de inimi

dinainte

dragostea

încă trăiește

toată

un surâs de voie

nu cel de ieri

roșind

când spui „totul îmi place la tine“

dezorientată

trebuie să te ascult

când e ceva frumos de ascultat

ca o chemare de departe 

 

Eli Gîlcescu

Când voi fi melc

Am să mă urc pe-o frunză, după ploaie,

Să-mpung cu ochii-n coarne
Lumina care vine de la tine, Doamne.

Când voi fi melc,

Cum voi fi singur
În cochilia-mi odaie,
Voi coborî pe frunza de la nuc
Să-mi caut melca prin grădină.

De n-o găsesc,

Am să-nţeleg că vrei să mă usuc

Şi n-am să-ţi caut vină.

Dar mai-nainte,

Adună-mă în palma ta, părinte,

Şi fă-mă iar ce-am fost,

De la-nceput…

Ștefan Radof