ascuns printre
zori albi și foșnet de auz –
un fel de colind
de noapte și zi
fără sfârșit –
printre vechile povești
cu același zâmbet al meu –
te aud.
Eli Gîlcescu
29.11.2o23, Burlington
ascuns printre
zori albi și foșnet de auz –
un fel de colind
de noapte și zi
fără sfârșit –
printre vechile povești
cu același zâmbet al meu –
te aud.
Eli Gîlcescu
29.11.2o23, Burlington
... de cursă lungă
ca și cum ar închide ochii
și i-ar deschide peste... 50 de ani
cu nod în gât
(ciudată senzație, greu de descris)
buimăcită de zâmbetul tău matinal,
de amiază –
priviri nicidecum plictisite –
fără stângăcii
învăluind alt timp
potrivit
unei alte iubiri de du-te-vino
Eli Gîlcescu
de undeva
dintr-o răsuflare
câte un fulg de-abia
nu am cum s-o înțeleg
până nu ajunge să se strecoare în visul meu
cu mințile rătăcite
un amestec de rușine și vinovăție
când va sosi
să văd ceva... iar ea
să mă adoarmă în cântecul ei
Eli Gîlcescu
26.11.2023 – Burlington
Și acest pământ
are dreptul
la memorie
Cu ce plăcere treceam
unul în altul,
mai viu, mai
mișcător,
mă lua în brațe
de tot,
de tot, pe sus,
de tot,
cu mirare,
să mă prefacă
în
iarbă, în flori
Eli Gîlcescu,
Burlington, 6 nov.-23