Sau o tăcere care nu e tăcere
de prea multă iubire
întristări greu de descifrat
din loc în loc bat inimi
să nu aud noaptea
mai aproape de idele lui martie
pe care o știu pe dinafară –
nimic altceva
iar ochii se vor umple de lacrimi
și tu știi de ce
scriu tot mai rar
tot mai rar...
Nu mai avem a ne spune mare lucru
nici strângere de mână,
nici interes
nici zgomotul uitării prea mare
de preaplinul amintirilor
parcă n-ar exista
și tăcerile
mă vor uita
în zori
înainte de ploaie
înainte
să-ți spun de toamna din noi
Eli Gîlcescu
16-18
Martie 2024, Burlingron
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu