O trecere în tăcere

Sau o tăcere care nu e tăcere

de prea multă iubire

întristări greu de descifrat

din loc în loc bat inimi

să nu aud noaptea  

mai aproape de idele lui martie

pe care o știu pe dinafară –

nimic altceva

iar ochii se vor umple de lacrimi

și tu știi de ce

scriu tot mai rar

tot mai rar...

 

Nu mai avem a ne spune mare lucru

nici strângere de mână,

nici interes

nici zgomotul uitării prea mare

de preaplinul amintirilor

parcă n-ar exista

 

și tăcerile mă vor uita

în zori

înainte de ploaie

înainte să-ți spun de toamna din noi

Eli Gîlcescu

16-18 Martie 2024, Burlingron

La Idele lui Martie

... mă îmbrac cu visul tău

un vis singuratic

închipuindu-mi

un câmp de flori

pretutindeni, neținute în frâu,

dinaintea ultimei nopți.

Și totuși în altă parte plouă, ninge, viscol,

plouă în fiecare noapte,

până-n zori

într-o nevinovăție

semn de milă și de îndurare

pentru odihna sufletului

și nu știu unde să te caut

fără să mă gândesc la ce e

mai rău

nici nu știu pentru ce,

sigur pentru nimic

sau pentru un miracol 

cu putință

să salvăm ce mai există

 

Eli Gîlcescu

15-16 Martie 2021

Pe muchea privirii

În piatră
ziua de mâine

pe același vad de scăpare

lumina 
prea veștedă

tot mai aproape

întuneric

mereu 

pe margini de ispită

ultima poveste 
idele lui martie

Eli Gîlcescu