Încă o lansare dulce

 

 Pentru mine, vara n-a trecut degeaba. 

Urmează toamna.Cât mai sunt pe aici.

Mulțumesc, David, Alexa, Simona, Doina.

  Eli Gîlcescu

Mică lansare dulce

Nu a trebuit să caut departe pentru o întâlnire de suflet ca cea de astăzi.
Grădina casei mi-a oferit acel spațiu de intimitate visat – un colț cu rădăcini trainice, aproape de inima mea, potrivit pentru lansarea volumului Revelații 77. Vremuri reci.

O mică lansare dulce, caldă, a deschis drumul altor întâlniri cu prieteni dragi – atenți, grijulii cu mine și cu muzele mele.

Bucuria revederii, dar și strădania de a le împărtăși acest nou volum din colecția „O carte în dar”, au cimentat legături sufletești de odinioară, redeschizând un timp al firescului, al apropierii, al rostirii din inimă.

Eli Gîlcescu

O cronică de întâmpinare

Cu Ileana Vulpescu, aprilie 2016

Uneori, în exilul fizic sau în distanța geografică, găsim un soi de apropiere sufletească neașteptată. Poate pentru că acolo, în acele spații, cuvintele, gândurile și durerile noastre se aud mai clar, se înțeleg mai bine – creează legături invizibile, aduce aproape ceea ce pare atât de departe – o punte între generații.

O lansare în grădina casei strămoșești nu e doar un eveniment literar — e o declarație de intimitate, o întoarcere simbolică acasă cu toate cuvintele scrise – un loc cu rădăcini, înainte de a se fi rostit vreun vers — pentru că spațiul e deja o metaforă: grădina, casa, florile, lumina... toate spun: Revelații 77 vremuri reci – o carte în dar, ca pe vremuri, alături de minunata scriitoare Ileana Vulpescu, fie la BNR, la Casa Universitarilor, la Spice Club… Nu știu de ce, mi-e dor de un pic de grație, de eleganța unui surâs,  de poveștile și visurile noastre, adevărate, acolo, în sanctuar ei, fără restricții sau interdicții. De aceea, mă gândesc să fie o întâlnire – un omagiu, ceva intim – o continuare cu gândul tău, transpus într-o cronică de întâmpinare cu emoție și cu claritate. Mulțumesc mult, Camelia Iuliana Radu! (Eli Gîlcescu în dialog cu Lira)

    un moment al durerii și al reconstituirii unui prezent străin, dureros,
    acel moment în care, deodată, lumea pare diferită de tot ce știam…
    bine prins, bine sugerat,
    în tonul existențialist, care dorește cu luciditate să înțeleagă ce se întâmplă (Camelia Iuliana Radu în                Cercul Poeților Apăruți)

 

Ileana Vulpescu,Felicia Pop, Eugenia Stoian, aprilie 2016

Ileana Vulpescu, Felicia Pop, Mariana Cornoiu, Liliana Crăciun, Vasile Secota, aprilie 2016

Daruri alese neîntâmplător

A plecat! Azi. Nu are cum să iasă rău 

într-o o zi sfântă.

o zi a luminii... de carte. Încă una.

O urmărire continuă. Și cât mai rămâne din 

Revelații 77 Vremuri reci

 

Eli Gîlcescu

21.11.2024, Burlington

În prea multe cuvinte

Există ceva aici despre noi toți

sau în noi toți

ceva neîntrerupt pentru a nu fi nimic

ziua de mâine vine oricum

cu noi fără noi

într-un altfel de ritm  

oricât ne-am feri 

ridurile

cearcănele

oricât ne-am simți nici aici nici acolo

oricât am urî întunericul de afară

dar nu cel dinăuntru

oricât am îngropa secretele morților

viilor

povești care ne fac oameni

neoameni uneori

în puține cuvinte

mai ales când viața lovește

ziua de mâine

oricum 

pentru a nu fi nimic

 

Elisabeta Gîlcescu

29 Iunie 2024, Toronto

Obsesii

Mă tem de ceea ce ar putea fi

între noi

totul e trist în tăceri

ascunzând frigul nopții

când liniștea doare

lovind fără milă

alte lumi vor urma

când totul nimic

închid ochii

ascult inimi

nu de ieri-alaltăieri

fără răgaz

ca un ritual

câtă putere mai au

cât mai pot schimba

și zborul

și florile...

inima mea

 

Elisabeta Gîlcescu

27-28 Iunie, Toronto

Revelații 77 Vremuri reci

 

C. P. A. – Elisabeta Gîlcescu: Trei poeme noi 

Postarea anterioară, amintirile lui Emil Belu, a fost canadiană. Rămînem în acelați spațiu cu noile poeme ale Elisabetei Gîlcescu din cel de-al șaselea volum, în curs de definitivare. Am citit suficient din volum ca să-mi pot da seama că va fi unul foarte bun și foarte interesant. Aștept prin urmare apariția cărții Revelații 77 Vremuri reci… Lectură plăcută! (Liviu Antonesei)

Revelații 77 Vremuri reci

 

C. P. A. – Elisabeta Gîlcescu: Alte poeme noi

    Apariția poemelor în C.P.A. e un adevărat tonic pentru mine. Fără să trec cu vederea scopul acestuia, susținut energic și generos de poetul Liviu Antonesei, devine, pe zi ce trece, și o lecție care servește ca un memento pentru a prețui și a aprecia fiecare poem apărut. Dar și pentru exuberanța prietenilor de aici. Mulțumiri!

Elisabeta Gîlcescu

Pe de rost

Le-am învățat, zi de zi, așa că

mi-e ușor să vorbesc despre marile bucurii

 

fără să cerem nimic mai mult

dintr-un motiv sau altul

ne plăcea totul

fără să punem la îndoială

 

cât de greu încep

unde se termină și cu ce vremuri

cine știe

dacă vor mai fi la fel

 

de aceea le-am învățat pe de rost

și când credeam că am dat de o fundătură

s-a deschis un alt drum

și țineam de visul nostru

fără să ne gândim la altceva

 

 

nu l-am lăsat să alunece

departe de tot ce știam

de tot ce simțeam

 

le-am învățat pe de rost,

în felul nostru,

așa cum ne-am priceput,

fără să uităm

(mai în glumă, mai în serios)

un banal drept recuperator

de aici

o întreagă poveste (să nu-i spun proces)

cu bune și rele

(erori, bețe în roate, o întreagă conspirație)

în văzul lumii

 

și Dropia –

povestea de ieri, tristă, îndoliată

o viață pe apucatelea,

fără ură durere 

o altă durere – o scaldă de lacrimi cu lacrimi,

și primăvara se lasă grea și nimeni nu cântă

 

doar Ei, în cel mai de jos loc –

până se strâmtează grădini

ne sugrumă povești

griji

prea aspru amurg

la nimereală

unul după altul

dintr-o carte fără nume

pe care o știau pe de rost –

ochi de ciclop

 

în cădere

 

sufletul nucului trosnind în întuneric

morțile lor neplagiate

Elisabeta Gîlcescu

Revelații 77 Vremuri reci (în curs de apariție) 

Într-un loc fără urmă de vină

Ce loc și-au ales corcodușii

numai în mejdină

acolo unde nimeni nu-i clintea

nici propti

 

cu durere

 

a răsărit un tei

tot în mejdină și-a găsit loc

numai pe partea dinspre noi

 

Oțetarul s-a vrut mai la drum,

surâzând trecătorilor

cu îndrăzneală să crească și să mă bucure

cu frunza ca de palmier

 

N-am scris până acum despre pomii din mejdină

așa cum n-am putut să scriu cum plâng

la lume de nelume

într-un loc fără urmă de vină

dumnezeii din țărână

 

Eli Gîlcescu

(# Revelații 77 Vremuri reci (volum în lucru)

© copyright 2024