Timp prezumțios

Întuneric 

un dulce supliciu

în mersul lui invers

tot mai trufaș

în somn voluptos

Singurătate.

Pentru prima oară. 

N-o aud.

Eli Gîlcescu

Burlington, 27 apr. 25

Un strigăt elegant de supraviețuire

Elisabeta Gîlcescu

Vremuri neprevăzute

În jurul meu. Întuneric.

Bâjbâind. 

Cu milă.

Cerul și pământul

m-au ținut în viață.

Și plânsul meu. Storcit.

De departe.

 

Eli Gîlcescu

Burlington, 23 apr. 25

Cu tandrețe și curaj

Adevăr fără egal și frumusețe

în tot ce a făcut

și a fost

bunătate și blândețe

cu vrednicie

prea mare și sfâșietoare durere

pomenire

muritoare a păcatului nostru.

Amin.

 

E. G.

Patimi (ne)cunoscute

 

Împinsă în întuneric

ca din senin

simt cum se scurge vremea și

toată viața viitoare

poate mi-a fost hărăzit

să duc tot greul 

în Vinerea Mare

 

Eli Gîlcescu

Toronto, 18 apr. 25

Neliniște

 

Nu, acesta nu e sfârșitul văzut și nevăzut,

chiar dacă simt că lumea se rupe în două

într-un înainte și

după

neputință până la furie pentru tot

fără început și

viitor

evadat și exilat

în timp ce viața trece pe lângă

și o las să treacă

ceea ce e păcat, fiindcă nu e așa de rea

și aștept să se ridice ceața

să treacă furtuna

iar timpul să-mi vindece rănile

Asta e o... un...

(un poem neterminat)

 

Eli G.

Toronto, 17 apr. 25 (Joi Mari)

În ceața unei dimineți

Întotdeauna există cineva

chiar și atunci când nu e nimeni

sau ceva legături neștiute dintre ieri și azi

dintre aici și dincolo

de multe ori

fără să știu de ce

mă bucur

pentru o altă revelație

dinainte

tot într-un vis și nimic altceva

Eli Gîlcescu

Toronto, 15-16 aprilie 2025 (săptămâna patimilor)

Va fi sau nu va fi primăvară

Poate are propriile vise de încântare

sau nu mai știu ce

improvizând zâmbitor sfârșitul

ce bine i-ar fi 

s-o aud cum crește

 

Eli Gîlcescu

Toronto, 11.04.2025

Un poem moros, iluziv

Nu sunt doar cuvinte

ușor de reținut

nici pasiuni să reziste

într-un pustiu de răbdare

 

odată cu mine

 

se prăbușește o lume

din ce în ce mai greu de stăpânit

 

de parcă n-ar fi de ajuns atât de mult

 

trecut

 

fără lumină, plin de zguduiri

ușor de uitat

 

Eli Gîlcescu

Toronto, 7.04.2025

Zăpada mieilor în ceața dimineții

 

fără compromisuri 

atât de aproape

atât de trist

atât de departe

 

Eli Gîlcescu

Toronto, 5.04.2025

Primăvară într-un poem

-Photo credit; I.S. Gîlcescu

Nu am cum

Să câștig din pierderi. Nu aici. Coborând

brusc dincolo, poate o umbră

sau un gând ți-au rupt legăturile

tot mai slabe, mai nesigure.

 

Mă tot gândesc cum ar fi dacă aș da zilele îndărăt,

să-mi spui

că a fost doar o glumă proastă sau așa ceva.

 

Ce stupid! Să facă alții ceea ce ar fi trebuit

să faci tu mai bine cu

sufletul să-l repari într-o lume cu atâtea capcane

un iad.

E timpul să-i înveți, fiindcă au păcătuit!

 

Eli Gîlecscu