Toamna în contratimp

 

Și...

fără să afli

toamna are ceva din tine

care îmi scapă mereu

Dumnezeu știe pe unde

când și cum

tot mai amenințător

în bătaia unui clopot

ca un ecou

fără să fie în stare să mă oprească

să mă pierd în întuneric

 

Eli Gîlcescu

Acelaşi anotimp

Marea ne desparte

Sau lămpaşul pierdut în noapte,

Care a uitat să ne vegheze;

El ne-a trimis troiene,

Să ne scalde în lumină.

Doamne, va fi o noapte plină,

Cu jocuri prin grădină

Printre nămeţi, cât casa,

Voi fi şi eu, cu pletele în zbor,

Fără aripi de plumb,

La tine cobor...

Şi vom fi două umbre îngemănate

Sub cenuşiul vorbelor pătate,

În veşnicul apus de dor.

Cu bucuria amânată

Sau abandonată,

Fără s-o ating măcar o dată.

Ce soartă ingrată,

Să port cu mine acelaşi anotimp

Şi mereu să fiu în contratimp.

2012-01-27

CONTRATIMP

Când adoarme luna, soarele răsare,

Dar în trup se zbate altă întristare:

Nu poate s-ajungă să o încălzească,

Că pe drum, pierdută, raza lui cerească

A pierdut căldura, ca s-o mulţumească,

Rămânând, în taină, mereu s-o iubească.

De atunci se spune că soarele şi luna

Sunt în contratimp, pentru totdeauna.