Existențe fără ecou

... fețe ascunse

scăpate din strâmtoare

zâmbetul lumii în spirale

margarete fluturi

stridii goale morminte

pentru corbi lepădături și hâzi

tinichele haruri de împrumut

halena gurii simulând

făgăduieli

 

și nimeni nu-mi va cere socoteală aici

pe pământ

când mă va judeca

acolo

numai cel ce vede și aude

e pe cale să facă concesii

neștiind cine va pierde

cine va câștiga

 

când nu voi mai fi

 

Eli Gîlcescu

Toamna în contratimp

 

Și...

fără să afli

toamna are ceva din tine

care îmi scapă mereu

Dumnezeu știe pe unde

când și cum

tot mai amenințător

în bătaia unui clopot

ca un ecou

fără să fie în stare să mă oprească

să mă pierd în întuneric

 

Eli Gîlcescu

Și

... fără să afli
ploaia de azi are ceva din tine
se preumblă ca un ecou
care îmi scapă mereu

Dumnezeu știe pe unde

când și cum

și asta nu e tot

sau va fi

o singură dată

Eli Gîlcescu

Michel de Montaigne

„Te bucuri de prietenie în măsura în care o doreşti; ea nu creşte, nu se hrăneşte, nu se înalţă decât din desfătare, aceasta fiind spirituală şi duhul devenind tot mai subtil, datorită frecventării ei.“