februarie 27, 2023

Nu am cum

... să câștig din pierderi.

Nu aici.

Coborând

brusc dincolo,

poate o umbră sau un gând, când ți-au rupt legăturile

tot mai slabe,

mai nesigure.

Mă tot gândesc cum ar fi dacă aș da zilele îndărăt,

să-mi spui că a fost doar o glumă proastă sau așa ceva.

Ce stupid!

Să facă alții ceea ce ar fi trebuit să faci tu mai bine cu sufletul,

să-l repari,

într-o lume cu atâtea capcane,

un iad.

E timpul să-i înveți, fiindcă au păcătuit.


#Eli Gîlcescu


februarie 07, 2023

Mi te-adună tăcerile

… la ora ieșirii din furtună

până mai sunt cuvinte

până nu încep să pălească

să-mi împăienjenească ochii

să-mi clatine picioarele de nesomn

zgândărind neliniștea unui vis clădit

îndelung

prea greu de înțeles

de apăsarea așteptării

șoapta din glasul tău

un răsfăț de scorțișoară

savurat


Eli Gîlcescu


ianuarie 30, 2023

Cea mai tăcută iarnă

O, de-aș ști

de-aș ști acum

amestecându-te ninsorii

amirosind a mied

zvântat de furii

în ce zi

rozmarinul

azvârlit pe ceruri

mâine și poimâine

bobul de grâu

în pâine se ascunde

(așa cum vechiul Testament în noul Testament)

fără cruzime

într-un anotimp făgăduit

până la ziuă

cu fața în rugăciune

mă sărută mama

 

Eli Gîlcescu

Burlington, 30.01.2023


ianuarie 21, 2023

Case orfane


Un loc deprima(n)t

să vezi

cum se golește...

e și ăsta un spectacol

care mă ironizează

pentru că sunt complicele lui

 

Eli Gîlcescu

Burlington, 21 ian.-23


ianuarie 17, 2023

Așa cu iubirile (viețile)

ca și cum ar închide ochii, și i-ar deschide peste 50 de zile sau 50 de ani

cu nod în gât și ochii umeziți

ca și cum ar pierde, ca la un semn, ciudată senzație, greu de descris

și totuși, buimăcite de zâmbetul lor matinal, de amiază,

de privirile, nicidecum plictisite, cu care învăluiau, atât de cald

într-o stare de bine, 

cuvintele fără stângăcii, 

rotindu-se în jurul unui poem,

scris special pentru ea, 

într-un alt timp, potrivit

unei alte iubiri de du-te-vino


Eli Gîlcescu

Burlington, 16-17 ian 2023


ianuarie 11, 2023

Și zăpezile

... asfințind în tăceri

vatra cu gust de gutui

până cine știe când

alte zăpezi

rostind profeții

ți-ar fi putut arăta

pădurea de stejari,profeții

cum s-ar întinde

infinit de adânc

gata în orice clipă

să ne găzduiască


Eli Gîlcescu