... ne-am
învățat, zi de zi, așa că
mi-e
ușor să vorbesc despre clipele noastre liniștite
care
ascund marile bucurii
și
cum ne cufundam în ele
fără
să cerem nimic mai mult zilei trecătoare,
doar
de a fi în preajmă unul altuia
dintr-un
motiv sau altul
ne plăcea
totul din jur,
fără
să punem la îndoială
lumea
care ar trebui să arate așa cum e
și binele care putea să apară
(după ce m-am ciocnit de ziduri, de oameni morți),
să ne
apropie de o viață normală,
și cât
de greu de știut unde se termină,
unde
începe un moment în devenire
ceva
cathartic
ca acea
fericire
cu
vremuri frumoase
cine
știe dacă mâine va fi la fel
de
aceea ne-am învățat pe de rost
și când
credeam că am dat de o fundătură,
s-a
deschis un alt drum
și
țineam de visul nostru,
oferindu-ne
zi de zi ceva din inimă,
fără
să ne gândim la altceva,
și nu
l-am lăsat să alunece
departe
de tot ce știam
de
tot ce simțeam
ne-am
învățat pe de rost,
în
felul nostru,
așa
cum ne-am priceput,
fără
să plagiem
Eli
Gîlcescu
30
sept-1 oct 2022
