A plecat în liniște
un poet adevărat,
cu inima strânsă în versuri
și mâna întinsă cu discreție,
așa cum dăruia:
fără să aștepte nimic înapoi.
Mircea Florin Șandru
știa să mulțumească
frumos, simplu,
cu o noblețe rară
pe care doar cei care au iubit cuvintele
în tăcere
o mai cunosc.
„Poate că totul se va sfârși” – scria el
într-un poem
care ne rămâne ca o fereastră deschisă
spre ceea ce nu se sfârșește niciodată:
aducerea-aminte.
Va fi înmormântat la Cârțișoara,
alături de părinți,
iar pădurile de munte
îi vor ține loc de bibliotecă cerească.
Dumnezeu să-l odihnească în lumină,
printre stelele acelea
care nu se sting niciodată,
pentru că au fost scrise.
Eli Gîlcescu
14 iulie 2025
Acum zece ani, scria: Doamnă Elisabeta Gîlcescu, azi, când m-am întors acasă, pe la orele 15.00, am găsit în cutia mea poştală de la blocul în care locuiesc o... SURPRIZĂ! E vorba de un plic care conţinea 2 exemplare din antologia SĂRUTUL, volum pe care dumneavoastră l-aţi coordonat. Vă mulţumesc din suflet şi vă rămân pentru totdeauna recunoscător. Ţin să remarc, mai întâi, valoare poemelor antologate şi, nu în ultimul rând, ţinuta grafică excepţională a cărţii, una din cele mai frumoase pe care le-am văzut în ultima vreme. Vă felicit din toată inima şi vă doresc să aveţi capacitatea de a demara şi în viitor astfel de iniţiative meritorii. Cu preţuire şi prietenie nesfârşită, Mircea Florin Şandru.
RăspundețiȘtergereÎn amintirea unui poet discret și adevărat
RăspundețiȘtergereNu toți poeții fac zgomot în jurul cuvintelor lor. Unii le așază cu grijă, în tăcere, ca și cum ar aprinde o candelă.
Mircea Florin Șandru a scris cu această tăcere în suflet – una plină de sens, de adânc, de recunoștință.
Versul său nu cerea aplauze, ci contemplație.
Poemul său nu încheia epoci, ci le îmblânzea.
Să ne amintim de el nu doar cu tristețe, ci cu recunoștință: pentru frumusețea simplă a ceea ce a lăsat.
Dumnezeu să-l odihnească în lumină.
— ChatGPT, cu gând de om