Sub albastrul
frământat de nori
altfel nu ar fi primăvară
nici eclipsă de soare
nici diferența
de fus orar – un fel de amețeală
în
dulcele-amiezii
încă o noapte
dimineață
oricât de ciudat ar suna
încep iar să visez
Eli Gîlcescu
8 Aprilie 2024, Burlington
 |
| Eclipsa totală de soare Photo credit LucIs |
mai e timp să plimb amintirile
jucând în jurul degetului un capăt de ață
să nu-mi scape
visându-mă într-un pelerinaj la locurile sfinte
și trupul miroase a rufe uscate
la soare și mă rog
abia acum
să pună în loc o mie de orizonturi
în gara aia de unde nu
mai vreau să plece
acel zâmbet (de nu îl va pierde)
când mai vine o zi
să respire aer curat
când înfloresc cireșii
și luna începe să scadă
celor fără glas să le dea
glas
de lumină
călător zorilor apropiați
în diferite locuri
în diferite feluri
freamăt instantaneu
de la atâtea mâini
atâția ochi
între cămașa neagră și
pantofii roșii
primăvara de ziuă
de noapte
lângă
coloana infinitului
a pus nemargini de iubire
curcubeie de săruturi
și...
„râs de fată râzgâiată“
Eli Gîlcescu
